Pe 19 noiembrie, Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe Sfântul Proroc Avdie și pe Sfântul Mucenic Varlaam, mort în prigoana lui Dioclețian. În istoria românilor, la 19 noiembrie 1377 cancelaria regelui Ludovic I de Anjou a dat sașilor din scaunul Brașovului privilegiul de a ridica cetatea Branului, iar în 1877 a început asaltul armatei române asupra redutei de la Rahova. Ziua cade în postul Crăciunului și între Filipii de toamnă.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Proroc Avdie
Parțial documentatToată cartea lui Avdie este o rostire împotriva Edomului, vecinul de la sud-est al lui Iuda, pentru că s-a bucurat de nenorocirea Ierusalimului și a dat mâna cu cei care l-au prădat. Sinaxarul îl socotește originar de lângă Sichem, îl pune pe la anul 880 înainte de Hristos, în vremea regelui Ahab al Israelului, și îl face ucenic al prorocului Ilie, identificându-l cu Avdie, dregătorul care ascunsese și hrănise o sută de proroci într-o peșteră. Cercetarea biblică nu a ajuns la un singur răspuns, iar disputa privește chiar prilejul cărții: un studiu din Journal of the Evangelical Theological Society cântărește trei așezări cu putință, răscoala Edomului împotriva lui Iuda în veacul al IX-lea, pe vremea regelui Ioram, cam între 852 și 841 înainte de Hristos, apoi prada Ierusalimului de către babilonieni după 586 înainte de Hristos, când edomiții sunt învinuiți de ajutor dat cuceritorului, și în sfârșit o împlinire de la sfârșitul vremurilor. Datarea Sinaxarului cade lângă cea mai veche dintre cele trei, deci nu în afara discuției; ce nu se poate spune este că problema ar fi închisă.
Ce spun izvoarele: Cartea stă în canonul Vechiului Testament, deci textul e sigur; omul din spatele ei, mai puțin. Avdie, adică „robul Domnului”, era un nume foarte răspândit, iar identificarea prorocului cu dregătorul lui Ahab vine din sinaxare, nu din carte: cartea nu spune nimic despre viața autorului. Satul de naștere, pus de Sinaxarul Patriarhiei la Sichem, iar de calendarul Bisericii Ortodoxe din America la Betharam, lângă Sichem, și anul 880 înainte de Hristos nu se sprijină pe izvoare contemporane. Nici asupra vechimii lui între prorocii mici sursele bisericești nu se înțeleg: Patriarhia îl dă cel mai vechi dintre ei, calendarul american al patrulea.
Canonizare: Prorocii Vechiului Testament sunt cinstiți din vechime, fără un act de canonizare; data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Române, 19 noiembrie: Sf. Proroc Avdie; Sf. Mc. Varlaam ↗
- Sursă bisericeascăDoxologia (Arhiepiscopia Iașilor), Sfântul Proroc Avdie ↗
- Sursă bisericeascăOrthodox Church in America, Prophet Obadiah (Abdia) ↗
- StudiuMark A. Hassler, The Setting of Obadiah: When Does the Oracle Concerning Edom Transpire?, în Journal of the Evangelical Theological Society, 59/2 (2016), p. 241-254 ↗
Sfântul Mucenic Varlaam
Parțial documentatSinaxarul românesc îl arată plugar, om care își muncea pământul și propovăduia, închis multă vreme în temnița Antiohiei și chinuit ca să jertfească idolilor. Fiindcă nu a cedat, i-au pus în mână cărbuni aprinși cu tămâie, nădăjduind că durerea îl va face să-i scuture peste altarul idolilor, iar gestul să treacă drept jertfă adusă de el; Varlaam nu și-a clintit mâna. Cadrul istoric este cel al prigoanei pornite de Dioclețian prin edictele din 303 și 304, cea mai întinsă dintre persecuțiile romane, purtată de un aparat de stat care nu cerea o lepădare lungă, ci un gest mic și public de supunere, de unde și întorsătura cu cărbunii. Partea cu adevărat verificabilă este vechimea cultului: între cele douăzeci și patru de cuvântări puse sub numele Sfântului Vasile cel Mare, episcop al Cezareei Capadociei între 370 și 379, și socotite în genere autentice, se află și a șaptesprezecea, „In Barlaam martyrem”, o cuvântare de laudă pentru acest mucenic. Asta înseamnă că Varlaam era cinstit cu nume și cu zi la mai puțin de un veac de la moarte.
Ce spun izvoarele: Pomenirea e veche și bine așezată, viața nu. Izvoarele se despart chiar la locul pătimirii: Mineiul și Sinaxarul Patriarhiei îl pun într-un sat de lângă Antiohia Siriei, pe când tradiția greacă îl leagă de Cezareea Capadociei, iar calendarul Bisericii Ortodoxe din America poartă amândouă, Cezareea în titlu și Antiohia în text. Numele judecătorului, ziua și satul nu se află în izvoare contemporane, iar amănuntul cărbunilor vine din Sinaxar. Ce se poate data sigur este cuvântarea Sfântului Vasile, rostită între 370 și 379.
Canonizare: Cinstit ca mucenic din veacul al IV-lea, pe calea obișnuită atunci, prin cult local și zi de pomenire, fără act de canonizare; data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Române, 19 noiembrie: Sf. Proroc Avdie; Sf. Mc. Varlaam ↗
- Sursă bisericeascăDoxologia (Arhiepiscopia Iașilor), Sfântul Mucenic Varlaam ↗
- Sursă bisericeascăOrthodox Church in America, Martyr Barlaam of Caesarea in Cappadocia ↗
- DocumentPhilip Schaff (ed.), Nicene and Post-Nicene Fathers, seria II, vol. VIII: Basil, Letters and Select Works, Prolegomena, IV. Homiletical ↗
Sfântul Mucenic Azi
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele lui, scris și Azes, intră în calendarul românesc printre pomenirile adăugate din Minei, fără viață. Sinaxarele grecești, pe care le reia și calendarul Bisericii Ortodoxe din America, spun că a pătimit în Isauria, în Asia Mică, sub Dioclețian, adus la judecată înaintea eparhului Aquilinus, și că cei 150 de ostași trimiși să-l prindă au trecut la credința lui și au murit cu el. Cadrul este, și aici, prigoana din 303 și 304. Isauria era o provincie de munte în sudul Anatoliei, anevoie de stăpânit, cu garnizoane mici, iar faptul că povestirea pune în mijlocul ei un detașament și un eparh se potrivește cu felul în care se aplicau edictele în provincii: prin administrație și prin armata locală, nu prin trimiși de la Roma. Dincolo de acest cadru, episodul nu se poate data la an și nu se poate lega de un loc anume.
Ce spun izvoarele: Mineiul românesc dă numai numele. Amănuntele, Isauria, eparhul Aquilinus și cei 150 de ostași, vin din sinaxarele grecești, repetate de calendarul Bisericii Ortodoxe din America; pentru ele nu există acte de proces, inscripții sau izvoare din veacul al IV-lea. Numărul rotund de 150 este semnul unei cifre de povestire, nu de registru.
Canonizare: Pomenire de sinaxar, fără act de canonizare cunoscut; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Iliodor cel din Maghido
Tradiție, fără izvoare contemporaneMaghido din sinaxar este Magydos, oraș de pe coasta Pamfiliei, aproape de Antalya de azi. Dregătorul orașului, numit Aetius în sinaxarele grecești, l-ar fi supus la chinuri grele și apoi l-a decapitat. Reperul care se poate verifica este domnia lui Aurelian, între 270 și 275: un împărat soldat care a refăcut unitatea imperiului după criza veacului al III-lea, a recucerit Palmira și a ridicat la Roma zidul care îi poartă numele. Aurelian nu a lăsat un edict general de prigoană, cum au lăsat Decius sau Dioclețian, iar izvoarele antice îl arată mai degrabă ocupat cu războaiele și cu refacerea monedei; Lactanțiu spune că ar fi pregătit o persecuție, dar că a fost ucis înainte de a o porni. Tocmai de aceea mucenicii așezați în domnia lui țin, de obicei, de aplicări locale ale legii, din porunca unui guvernator sau a unui magistrat de oraș, nu de o prigoană pornită de la vârf. Așa se citește și acest episod.
Ce spun izvoarele: Mineiul îl dă cu nume și cu loc, Maghido, adică Magydos din Pamfilia. Numele dregătorului, Aetius, și felul morții vin din sinaxarele grecești, reluate de calendarul Bisericii Ortodoxe din America. Nu există acte de proces și nu se cunoaște nici ziua, nici anul; cadrul domniei lui Aurelian este singurul reper care se poate verifica.
Canonizare: Pomenire de sinaxar, fără act de canonizare cunoscut; data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Române, 19 noiembrie: Sf. Proroc Avdie; Sf. Mc. Varlaam ↗
- Sursă bisericeascăOrthodox Church in America, Martyr Heliodorus in Pamphylia ↗
Sfinții Mucenici Antim, Talaleu, Hristofor și Eufimia cu fiii lor
Tradiție, fără izvoare contemporaneMineiul îi pomenește la 19 noiembrie ca grup, împreună cu fiii Eufimiei, și se oprește acolo. Numele sunt dintre cele obișnuite în lumea greacă de răsărit: Antim, Talaleu și Hristofor se întâlnesc și la alte zile din calendar, cu alte vieți, iar Eufimia este numele unei mucenițe mult mai cunoscute, cea din Calcedon, pomenită la 16 septembrie, cu care nu trebuie amestecată. Pomenirile de acest fel nu sunt nici greșeli, nici umplutură: sinaxarul a păstrat nume de mucenici de la biserici locale, de la morminte și de la calendare de oraș, după ce povestirea lor se pierduse. Cinstirea lor s-a transmis prin listă, nu prin viață. Pentru cine vrea să ducă cercetarea mai departe, locul unde se cântăresc asemenea grupuri sunt sinaxarele critice, de felul Sinaxarului Bisericii din Constantinopol în ediția lui Hippolyte Delehaye, unde fiecare nume este urmărit prin manuscrise.
Ce spun izvoarele: Aici golul este mare și trebuie spus limpede: sursele bisericești consultate, calendarul Patriarhiei și calendarul Bisericii Ortodoxe din America, nu dau pentru acest grup nici loc, nici an, nici nume de judecător, ci doar numele și pomenirea. În sinaxarele grecești grupul apare laolaltă cu Panharie, ceea ce arată o singură povestire, pierdută sau nescrisă niciodată.
Canonizare: Pomenire de sinaxar, fără act de canonizare cunoscut; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Panharie
Tradiție, fără izvoare contemporanePanharie închide lista pomenirilor adăugate din Minei la 19 noiembrie, iar în sinaxarele grecești numele lui vine lipit de grupul lui Antim, Talaleu, Hristofor și Eufimia, semn că făcea parte din aceeași povestire. Despre acea povestire nu s-a păstrat nimic. Numele este grecesc și înseamnă, în tâlcuirea obișnuită, cel cu totul bun sau cu totul curat, și se întâlnește în lumea romană de răsărit atât la creștini, cât și înainte de ei. Un alt Panharie, mult mai cunoscut, era senator la curtea lui Dioclețian și a murit la Nicomidia, după ce fusese învinuit de credință creștină de propria mamă și soră; el se pomenește însă la 19 martie. Apropierea celor două zile, 19 martie și 19 noiembrie, și asemănarea numelui sunt exact felul în care două pomeniri se amestecă într-un calendar; aici se lasă deosebite, fiindcă izvoarele nu îngăduie altceva.
Ce spun izvoarele: Mineiul îl dă numai cu numele. Trebuie spus că un Panharie, dregător la curtea lui Dioclețian, mort la Nicomidia, se pomenește la 19 martie, nu la 19 noiembrie, și nu se poate stabili din sursele consultate dacă este același om ajuns în calendar la două zile, prin două tradiții, sau doi mucenici cu același nume. Până la o cercetare pe manuscrise, cele două pomeniri se țin deosebite.
Canonizare: Pomenire de sinaxar, fără act de canonizare cunoscut; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Agapie
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea lui stă în Minei printre adăugirile zilei, fără viață și fără loc. Deosebirea de nume este, aici, toată munca: în calendarul ortodox se pomenesc mai mulți mucenici cu numele Agapie, iar cel de la 2 noiembrie, pus lângă Achindin, Pigasie, Aftonie și Elpidifor, este cel care apare primul în căutări și este luat de obicei, greșit, pentru cel de la 19 noiembrie. Agapie, de la dragoste, era un nume creștin prin chiar înțelesul lui, răspândit tocmai de aceea, iar sinaxarele au păstrat mai mulți purtători ai lui din veacurile prigoanei. Când o pomenire se reduce la un nume, singurul lucru cinstit este să se spună atât și să se arate cu cine nu trebuie amestecată; orice viață adăugată aici ar fi luată de la alt sfânt.
Ce spun izvoarele: Mineiul românesc îl trece la 19 noiembrie, iar calendarul Bisericii Ortodoxe din America nu îl are la această zi, deci cele două liste nu se suprapun. Numele e dintre cele mai purtate în calendar și aici stă capcana: cine caută „Sfântul Mucenic Agapie” dă cel mai des peste Agapie din ceata lui Achindin, Pigasie, Aftonie și Elpidifor, pomeniți la 2 noiembrie, sau peste Agapie dintre mucenicii din Cezareea Palestinei, pomeniți la 15 martie. Niciunul nu este acesta. Despre Agapie de la 19 noiembrie sursele consultate nu dau nici loc, nici an.
Canonizare: Pomenire de sinaxar, fără act de canonizare cunoscut; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Culegerile clasice nu consemnează niciun obicei legat anume de ziua de 19 noiembrie: nu are nume popular propriu, nu are interdicție proprie și nu are praznic al ei. Ziua capătă rost din răstimpul în care cade, iar acela este bine documentat: 19 noiembrie este în prima săptămână a postului Crăciunului, intrat la 15 noiembrie, și cade între Filipii de toamnă, un șir de zile ținute pentru lupi, socotit în mai multe feluri de la o parte de țară la alta. Dacă pe internet se găsește un obicei dat anume pe 19 noiembrie, el nu se află în Marian și nu se află în Niculiță-Voronca.
Filipii de toamnă, ținuți pentru lupi
Într-un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, anul II, volumul III, București, 1884, la pagina 388, reluat apoi de Simion Florea Marian, se spune: „De la 10 noiembre țin Filipii șapte: trei înainte de lăsatul de sec”, iar ceilalți cad în post. Asta așază 19 noiembrie printre Filipii ținuți deja în post. În acele zile, spune același răspuns, nu se cosea, nu se da cu împrumut, nu se ducea la moară, nu se da foc la vecini, nu se mătura în casă, „în sfârșit nu lucrează nimic, când e-i rău de lupi și păgubitori de dobitoace”.
Un alt fel de a număra, care prinde tot ziua aceasta
La Râjlețu-Vieroși, în județul Olt, răspunsul la chestionarul lui Nicolae Densușianu, folosit și el de Marian, spune: „Filipii sau Plipii se serbează pe fiecare an de la 15-21 novembre, 30 ianuarie, 1 și 2 februarie”. Deci acolo șirul de toamnă începea la 15, nu la 10 noiembrie. Oricare dintre cele două numărători se ia, 19 noiembrie cade în șir.
Cine sunt Filipii în credința satelor
La Bilciurești, în județul Dâmbovița, culegătorul notează că „ca sfinți mai mari peste fiarele sălbatice sărbătorește poporul pe Filipi sau Pilipi, cari sînt mai mari peste lupi”. Zilele nu se țineau din cinstire, ci din teamă și din socoteală gospodărească: lupul coboară la sat când se așterne iarna și când vitele stau în ocol, iar șirul de interdicții este o încercare de a nu-l chema prin lucru.
Filipul cel șchiop, la 21 noiembrie
Cel din urmă dintre Filipii de toamnă cade, în aceeași însemnare a lui Tocilescu, la 21 noiembrie, ziua Intrării în biserică a Maicii Domnului, și se numește Filipul cel șchiop. 19 noiembrie este, prin urmare, la două zile înaintea lui, iar gospodarul care ținea șirul întreg era atunci în miezul lui.
De ce nu are 19 noiembrie obicei al lui propriu? Pentru că toamna târzie este, în calendarul popular, o înlănțuire de răstimpuri și de hotare, nu un șir de zile cu nume. Reperele sunt Sâmedrul, la 26 octombrie, care închide anul pastoral, Filipii de toamnă, lăsatul de sec la 15 noiembrie, Ovedenia la 21 și Sântandreiul la 30, cealaltă zi mare ținută pentru lupi. Zilele dintre ele își iau rostul din hotarul cel mai apropiat. A doua încurcătură, mai răspândită, este chiar cu Filipii: pe internet ei sunt dați aproape numai în ianuarie și februarie, ca Filipii de iarnă. Marian arată însă patru șiruri deosebite, în părți deosebite de țară: șapte Filipi de toamnă socotiți de la 10 noiembrie, cu Filipul cel șchiop la 21; șapte Filipi de iarnă, de la 25 ianuarie la 2 februarie, în plaiul Prahovei; trei Filipi, la 30 ianuarie și 1-2 februarie, în alte părți ale Munteniei; și trei numiți Berbecari, toamna, socotiți de la 26 septembrie. Cine spune că Filipii sunt o sărbătoare de iarnă spune un sfert din adevăr.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I ↗
Prima săptămână a postului Crăciunului, în Filipii de toamnă
19 noiembrie cade în prima săptămână a postului Crăciunului. Până acolo trecuseră cislegile de toamnă, cel mai lung și cel mai bogat răstimp de dulce din an și vremea nunților de după strânsul din câmp: „toamna e bogată... cislegele țin pân' la 15 noiembre”, scrie Elena Niculiță-Voronca, care adaugă că înainte de a intra în post se face pomenire pentru morți în trei sâmbete, iar „de Filipi cade lăsatul sacului de postul Crăciunului, care ține aproape 6 săptămâni”. Postul merge până la Crăciun și este ținut cu pește, afară de miercuri și vineri. În același răstimp cad Filipii de toamnă, ținuți pentru lupi, iar după ei urmează Sântandreiul, la 30 noiembrie, pe care Marian îl dă ținut „pentru lupi și strigoi”. Hotarele mari ale anului pastoral rămân însă Sângiorzul, la 23 aprilie, și Sâmedrul, la 26 octombrie.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 19 noiembrie, în istoria României
-
1377
Cea mai veche mențiune a Branului. Cancelaria regelui Ludovic I de Anjou a dat întregii comunități a sașilor din scaunul Brașovului privilegiul de a ridica, pe stânca lui Dietrich, o cetate nouă, cu munca și cu cheltuiala lor. Monumentul își socotește de la acest act prima atestare documentară. Lucrarea s-a încheiat în 1388, iar cetatea a avut de la început două rosturi: vamă, care reținea trei la sută din valoarea mărfurilor intrate și ieșite din Transilvania, și pază a trecătorii dinspre Țara Românească.
-
1473
Ziua de mijloc a bătăliei de la pârâul Vodna, la vreo 45 de kilometri de București, în care Ștefan cel Mare l-a învins pe Radu cel Frumos. Data nu este o zi, ci un răstimp de trei zile, 18-20 noiembrie, fiindcă luptele au curs fără întrerupere, iar cronica moldo-germană povestește cum moldovenii au hărțuit oastea muntenească zece zile înainte de izbire. Deosebirea dintre surse nu este la an, ci la ce se numește bătălia: unele cronologii o trec la 18 noiembrie, ziua primului asalt, dat în revărsatul zorilor, altele la 20, ziua în care s-a rupt tabăra. Bucureștii au fost luați la 23 noiembrie. Chestiunea se cântărește în studiul lui Gheorghe Clapa, Țara de Jos a Moldovei în epoca lui Ștefan cel Mare și Sfânt, apărut în Acta Moldaviae Meridionalis, XXVIII-XXIX, volumul 1.
-
1784
A douăsprezecea zi a răscoalei lui Horea, și una dintre cele în care se vede cum au început autoritățile să lucreze cu bani și cu făgăduieli. Provizoratul domeniului Zlatna a propus în această zi eliberarea din închisoarea de acolo a doi deținuți, cu făgăduiala libertății dacă îl vor prinde pe Horea; comisarul guvernial nu a dat propunerii mare însemnătate și a răspuns abia la 30 noiembrie. În aceeași zi, vicecomitele Albei, Ladislau Balo, scria din Aiud comitelui suprem al Hunedoarei despre prinderile și uciderile făcute de cetele nobiliare, iar un om din Alba Iulia, Dragoș Rațiu, dădea în fața magistratului orașului mărturie despre năvala răsculaților la Cricău. Toate acestea sunt adunate și cântărite în monografia lui David Prodan.
-
1877
A început asaltul armatei române asupra redutei otomane de la Rahova, pe malul drept al Dunării. Atacul era programat pe 7/19 noiembrie, cu două coloane, cea principală sub colonelul George Slăniceanu venind dinspre Lescovăț, iar operațiunea de la nord de Dunăre condusă de generalul George Lupu. Dorobanții maiorului Dimitrie Giurescu au sunat semnalul la 10:30 și au luat o redută din fața garnizoanei. În acea zi au murit patru ofițeri, printre ei maiorii Giurescu și Constantin Ene, și 148 de militari de trupă. Aici se naște și o încurcătură de calendar care strică multe liste: oștirea română își data actele pe stil vechi, deci bătălia se trece în cronologiile românești la 7 noiembrie, iar pe stil nou, folosit astăzi, cade la 19 noiembrie. Este aceeași zi, nu două.
-
1860
S-a încheiat la Timișoara conferința națională a fruntașilor politici români din Banat, convocată de Andrei Mocioni. Adunarea a adoptat o moțiune care cerea fie autonomia Banatului față de Ungaria, fie încorporarea lui în Marele Principat al Transilvaniei. Momentul cade între diploma din octombrie 1860, prin care Viena deschidea iarăși drumul vieții constituționale, și Dieta de la Sibiu din 1863-1864, cea în care românii aveau să fie pentru prima dată reprezentați pe măsura numărului lor.
-
1882
S-a născut la Binținți, în comitatul Hunedoara, satul care îi poartă astăzi numele, Aurel Vlaicu, inginer și constructor de aeroplane. A zburat întâi cu Vlaicu I, în 1910, pe câmpul de la Cotroceni, cu o mașină gândită și calculată de el, nu copiată; a murit în 1913, încercând să treacă Carpații cu Vlaicu II.
-
1912
S-a născut la Iași George Emil Palade, medic și biolog celular, singurul român care a luat un premiu Nobel pentru știință. L-a primit în 1974, pentru fiziologie și medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve, pentru descoperirile privind organizarea structurală și funcțională a celulei. Ribozomii, descriși de el la microscopul electronic, s-au numit la început granulele Palade.
-
1942
Operațiunea Uranus, contraofensiva sovietică de la Stalingrad, a lovit pe acest front Armata 3 română, așezată pe Donul mijlociu, la nord de oraș. Alegerea locului nu a fost întâmplătoare: statul major sovietic a căutat pe hartă sectoarele cel mai slab înzestrate cu artilerie antitanc ale fronturilor Axei, iar acelea erau sectoarele românești și cel italian. Ruperea frontului de aici a deschis drumul închiderii încercuirii de la Stalingrad și a fost pentru armata română cea mai grea pierdere de oameni dintr-o singură operațiune în tot războiul.
-
1946
S-au ținut primele alegeri parlamentare de după război, anunțate ca libere, și falsificate. Guvernul Petru Groza a dat victoria Blocului Partidelor Democratice, după un scrutin în care liste întregi de alegători au fost oprite de la vot, iar procesele-verbale au fost înlocuite. Cadrul se vede în hotărârile Conferinței de la Moscova a miniștrilor de externe ai Uniunii Sovietice, Statelor Unite și Marii Britanii, din decembrie 1945, care cereau reorganizarea guvernului și alegeri libere; studiul lui Vasile Buga, de la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, urmărește cum s-a ajuns de la acea hotărâre la rezultatul anunțat.
-
1979
S-a deschis Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Român, ținut între 19 și 23 noiembrie. În plen, Constantin Pârvulescu, membru fondator al partidului, s-a ridicat împotriva lui Nicolae Ceaușescu și a cultului crescut în jurul familiei lui, și a cerut să nu mai fie reales în fruntea partidului. Congresul a fost încheiat cu o zi mai devreme decât fusese programat, iar Pârvulescu a fost marginalizat și i s-a fixat domiciliu obligatoriu.
-
1984
S-a deschis Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român, ținut iarăși între 19 și 23 noiembrie. A operat modificări în statutul partidului, a ales organele conducătoare și l-a reales pe Nicolae Ceaușescu secretar general. Repetarea datei nu este întâmplătoare: congresele erau așezate dinadins în același răstimp al toamnei, ca parte a unui calendar politic fix.
-
1837
S-a născut la Densuș, în comitatul Hunedoara, Aron Densușianu, istoric literar și folclorist, profesor la Universitatea din Iași; a murit în 1900. Era fratele lui Nicolae Densușianu, cel care a strâns, în 1884-1885, prin chestionare trimise în sate, unul dintre cele mai bogate fonduri de răspunsuri despre obiceiuri, din care s-au scris pe urmă culegerile clasice folosite și pe pagina aceasta.
Pe 19 noiembrie, în lume
-
461
A început, la Roma, păstoria papei Hilarius, iar în același an, la aceeași dată, Libius Severus a fost proclamat împărat al Imperiului Roman de Apus. Puterea adevărată nu era însă a lui, ci a magistrului militum Ricimer, care făcea și desfăcea împărați la Ravenna; Severus e tipul împăratului de paie din ultimele două decenii ale apusului.
-
636
Califatul Rașidun a învins Imperiul Sasanid în bătălia de la al-Qadisiyyah, în Irakul de azi, una dintre luptele care au desfăcut Persia sasanidă. Data este nesigură în izvoarele arabe, care dau anul și uneori luna, nu ziua, iar cronologiile moderne o așază între 636 și 638.
-
1341
Ioan al V-lea Paleologul a fost încoronat împărat la Constantinopol, copil, în timpul războiului civil bizantin din 1341-1347. Lupta pentru regență dintre partida lui și cea a lui Ioan Cantacuzino a slăbit imperiul exact în anii în care turcii osmanlâi treceau pentru prima dată în Europa.
-
1493
Cristofor Columb a ajuns, în a doua călătorie, la insula pe care a numit-o San Juan Bautista și care se numește astăzi Puerto Rico.
-
1703
A murit la Bastilia prizonierul rămas în istorie drept omul cu masca de fier. Registrul închisorii îl trece sub numele Marchiali, iar cine a fost el cu adevărat este, de trei veacuri, una dintre cele mai discutate și mai prost documentate chestiuni ale istoriei franceze.
-
1794
Statele Unite și Regatul Marii Britanii au semnat tratatul Jay, care a închis o parte din chestiunile rămase deschise după războiul de independență american, între ele evacuarea fortificațiilor britanice de la hotarul de nord-vest.
-
1816
A fost întemeiată Universitatea din Varșovia, în Regatul Poloniei, aflat atunci în uniune personală cu Imperiul Rus.
-
1863
Abraham Lincoln a rostit cuvântarea de la Gettysburg, la sfințirea cimitirului militar de pe locul bătăliei din iulie al aceluiași an. Are 272 de cuvinte și a ținut cam două minute; vorbitorul principal al zilei, Edward Everett, vorbise două ceasuri înaintea lui.
-
1969
Modulul lunar al misiunii Apollo 12 a coborât în Oceanul Furtunilor, iar Charles Conrad și Alan Bean au devenit al treilea și al patrulea om care au pășit pe Lună. Au aselenizat la vreo două sute de metri de sonda Surveyor 3, din care au adus bucăți înapoi pe Pământ, prima piesă de tehnică omenească recuperată de pe alt corp ceresc.
-
1977
Președintele egiptean Anwar el-Sadat a ajuns în Israel, primul conducător arab care făcea o vizită oficială acolo; drumul deschis atunci a dus la acordurile de la Camp David și la pacea egipteano-israeliană din 1979.
-
1985
Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov s-au întâlnit pentru prima dată, la Geneva. Întâlnirea nu a produs un tratat, dar a produs o declarație pe care niciunul nu o mai spusese: un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie purtat niciodată.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 19 noiembrie?
Calendarul Bisericii Ortodoxe Române pomenește la 19 noiembrie pe Sfântul Proroc Avdie, cel al cărui nume poartă cea mai scurtă carte a Vechiului Testament, și pe Sfântul Mucenic Varlaam, mort în anul 304, în prigoana lui Dioclețian. Mineiul mai adaugă la această zi pomenirea Sfinților Mucenici Azi, Agapie, Iliodor cel din Maghido, Antim, Talaleu, Hristofor și Eufimia cu fiii lor, și a Sfântului Panharie. Nu este zi cu dezlegare: cade în postul Crăciunului.
Ce s-a întâmplat pe 19 noiembrie în istoria României?
La 19 noiembrie 1377, cancelaria lui Ludovic I de Anjou a dat sașilor din scaunul Brașovului privilegiul de a ridica cetatea Branului, cea mai veche mențiune a monumentului. În 1473 este ziua de mijloc a bătăliei în care Ștefan cel Mare l-a învins pe Radu cel Frumos la pârâul Vodna. În 1877 a început asaltul armatei române asupra redutei de la Rahova, iar în 1942 contraofensiva sovietică de la Stalingrad a lovit Armata 3 română pe Donul mijlociu. În 1946 s-au ținut alegerile falsificate care au dus comuniștii la putere.
Ce obiceiuri se țin pe 19 noiembrie?
Niciunul legat anume de această zi: culegerile clasice, Marian și Niculiță-Voronca, nu dau pentru 19 noiembrie nici nume popular, nici interdicție proprie. Ziua își ia rostul din răstimp. Cade în prima săptămână a postului Crăciunului, intrat la 15 noiembrie, și între Filipii de toamnă, un șir de zile ținute pentru lupi, socotit în unele părți de la 10 noiembrie și în altele de la 15, până la 21 noiembrie. În zilele acelea nu se cosea, nu se da cu împrumut, nu se ducea la moară și nu se mătura în casă.
Se țin Filipii numai în ianuarie și februarie?
Nu. Așa circulă pe internet, dar Simion Florea Marian adună patru șiruri deosebite, din părți deosebite de țară: șapte Filipi de toamnă socotiți de la 10 noiembrie, cu cel din 21 noiembrie numit Filipul cel șchiop; șapte Filipi de iarnă, de la 25 ianuarie la 2 februarie, în plaiul Prahovei; trei Filipi, la 30 ianuarie și 1-2 februarie, în alte părți ale Munteniei; și trei numiți Berbecari, toamna, socotiți de la 26 septembrie. Toate se țineau pentru lupi. 19 noiembrie cade în șirul de toamnă, nu în cel de iarnă.
Sfântul Varlaam din 19 noiembrie este mitropolitul Varlaam al Moldovei?
Nu, sunt sfinți deosebiți. La 19 noiembrie se pomenește Sfântul Mucenic Varlaam, plugar mort în anul 304, în prigoana lui Dioclețian. Sfântul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei, cel al Cazaniei din 1643, se pomenește la 30 august, împreună cu Sfântul Ioan de la Râșca și Secu. Iar la 30 mai se pomenește Sfântul Cuvios Varlaam, alături de Isaachie Mărturisitorul. Încurcătura este cu atât mai lesnicioasă că la 19 noiembrie unele calendare ortodoxe pomenesc și pe Varlaam pustnicul, din povestirea despre Varlaam și Ioasaf, care nu este nici el mucenicul zilei.
Prorocul Avdie din calendar este același cu dregătorul regelui Ahab?
Sinaxarul spune că da și îl face ucenic al prorocului Ilie, pornind de la Avdie care ascunsese o sută de proroci pe vremea lui Ahab. Cartea lui Avdie nu spune însă nimic despre viața autorului, iar numele, care înseamnă robul Domnului, era foarte răspândit. Nici cercetarea biblică nu este de acord: un studiu din Journal of the Evangelical Theological Society cântărește trei așezări cu putință pentru carte, veacul al IX-lea înainte de Hristos, prada Ierusalimului de după 586, și o împlinire de la sfârșitul vremurilor. Datarea Sinaxarului cade lângă cea mai veche dintre ele.
Bătălia de la Rahova a fost pe 7 sau pe 19 noiembrie 1877?
În amândouă, fiindcă este aceeași zi socotită în două calendare. Oștirea română își data actele pe stil vechi, iulian, deci documentele și cronologiile românești trec începutul asaltului la 7 noiembrie 1877. Pe stil nou, gregorian, folosit astăzi, acea zi este 19 noiembrie. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, din Ministerul Apărării Naționale, scrie data în formă dublă, 7/19 noiembrie 1877, și duce luptele până la 9/21 noiembrie, când trupele române au intrat în cetate.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.