Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat în Journal of Archaeological Science a examinat 131 de cranii de felide din Beni Hassan, păstrate la Viena și cumpărate în anii 1880. Peste jumătate au leziuni, iar toate pisicile de junglă în afară de una sunt bolnave, semn că animalele erau ținute laolaltă în captivitate, pentru mumificare.
- 01131 de cranii de felide mici din Beni Hassan, păstrate la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, au fost măsurate și examinate.
- 02Peste jumătate au leziuni, mai ales anomalii dentare, dar și fracturi vindecate și urme de înțepături.
- 03Toate pisicile de junglă în afară de una sunt bolnave, semn că animalele erau ținute laolaltă, în captivitate.
- 04Datările pun aproape tot lotul la sfârșitul Perioadei Târzii și începutul epocii ptolemaice.
Pisica era animalul zeiței Bastet, iar mumiile de pisici se cumpărau cu sutele de mii, ca ofrandă. O colecție de 131 de cranii, scoase din mumii egiptene și ajunse în secolul al XIX-lea la Viena, a fost acum măsurată și examinată os cu os. Rezultatul, publicat în Journal of Archaeological Science, nu arată animale alintate: peste jumătate au leziuni, iar aproape toate pisicile de junglă din lot sunt bolnave.
O colecție de muzeu, limpezită în arhivă
Cele 131 de cranii de felide mici provin din Beni Hassan, din Egiptul Mijlociu, mai exact din zona Speos Artemidos, numită și Stabl Antar, unde se află sanctuarul zeiței-leoaică Pakhet. Piesele sunt la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, iar o parte a cercetării s-a făcut în arhiva muzeului: autorii au lămurit de unde vin și cum au fost cumpărate, în anii 1880.
Pe oasele astfel identificate s-au făcut analize morfologice și osteometrice, adică măsurători de formă și de dimensiuni. Autorii sunt Wim Van Neer și Bea De Cupere, de la Institutul Regal Belgian de Științe Naturale, împreună cu Claudio Ottoni.
Lotul vienez are un avantaj greu de egalat: craniile sunt scoase din învelișuri, deci se pot măsura direct, în vreme ce cele mai multe mumii de animale din muzee se cercetează doar prin radiografie sau tomografie, fără a fi desfăcute.
Nu doar pisici domestice
În lot se află și câteva cranii de pisică de junglă, Felis chaus, o specie mai mare, sălbatică. Restul exemplarelor variază mult în mărime, iar autorii spun că variația aceasta sugerează, pe lângă pisica domestică, Felis catus, și pisica sălbatică africană, Felis lybica, și poate chiar hibrizi. Formularea lor e prudentă: sugerează, nu stabilește.
Vârstele estimate după dentiție arată un lot înclinat spre adulți și spre animale aproape adulte. Comparația e interesantă fiindcă se face cu profilurile de vârstă reconstituite din radiografiile mumiilor rămase învelite, care arată altfel. Pe scurt, craniile ajunse în muzee nu sunt o oglindă fidelă a tuturor mumiilor.
Ce arată leziunile
Peste jumătate dintre felide prezintă modificări patologice. Potrivit rezumatului publicat de autori, cele mai multe sunt anomalii dentare, la care se adaugă fracturi vindecate, urme de înțepături și deformări care ar putea fi legate de boli infecțioase sau metabolice.
Amănuntul cel mai greu de ocolit este că toate pisicile de junglă în afară de una au asemenea modificări. De aici autorii trag concluzia că toate felidele au fost ținute laolaltă, în aceleași condiții de captivitate. Nu este un cimitir de animale de companie, ci urma unei creșteri organizate, pentru un cult care cerea mumii.
Anomaliile dentare sunt deosebit de grăitoare la o pisică. Dinții strâmbi, pierduți de timpuriu sau crescuți nefiresc apar la animale hrănite altfel decât în natură și ținute în spații strâmte, unde se lovesc și se mușcă între ele. Urmele de înțepături și fracturile vindecate spun, la rândul lor, că animalele au trăit destul ca rănile să se închidă, deci nu au fost ucise la prinderea lor.
Datările și dieta
Pentru datare s-a luat un subeșantion: patru pisici de junglă și cinci alte felide mici, datate cu radiocarbon. Cu o singură excepție, care cade în a Treia Perioadă Intermediară, toți indivizii provin de la sfârșitul Perioadei Târzii și începutul epocii ptolemaice, adică din ultimele secole înainte de Hristos.
Analiza izotopilor stabili ai carbonului și azotului, delta C 13 și delta N 15, s-a făcut pe patru pisici de junglă și douăsprezece pisici de tip domestic. Rezultatele arată deosebiri de hrană sau de mediu între cele două grupuri, iar autorii spun că pisicile de junglă probabil nu s-au înmulțit în captivitate. Dacă e așa, ele erau prinse din natură și ținute până la mumificare, nu crescute pe loc.
Ce nu se știe încă
Identitatea exactă a speciei pentru majoritatea exemplarelor rămâne deschisă: domestică, sălbatică africană sau hibrid, iar autorii folosesc pentru asta cuvinte de probabilitate. Cauza patologiilor este și ea pusă la condițional, cu trimitere la boli infecțioase sau metabolice. Iar afirmația despre lipsa înmulțirii în captivitate este formulată ca probabilitate, nu ca fapt stabilit.
Rezumatul lucrării nu dă procentul exact al leziunilor, raportul dintre sexe, numărul de indivizi pentru fiecare tip de traumă și nici cauza morții animalelor. Cine duce cercetarea mai departe găsește aceste date în textul integral al articolului, publicat în volumul 196 al revistei.
Surse
- Wim Van Neer, Bea De Cupere, Claudio Ottoni, „Keeping cats for mummification in ancient Egypt: osteological evidence from Beni Hassan”, Journal of Archaeological Science, vol. 196, articolul 106733, 2026, ISSN 0305-4403, licență CC BY 4.0, https://doi.org/10.1016/j.jas.2026.106733
- Fișa publicației în biblioteca institutului, cu rezumatul autorilor și cuvintele-cheie: Felids, Animal mummy, Osteometry, Palaeopathology, Diet, Dating, Stable isotopes, https://biblio.naturalsciences.be/library-1/rbins-staff-publications-2026/VanNeer2026a
- Journal of Archaeological Science, volumul 196, decembrie 2026, pagina editorului pentru textul integral, tabele și figuri, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0305440326002633
✓ Ce știm sigur
- Colecția vine din Beni Hassan, zona Speos Artemidos, și a fost cumpărată în anii 1880; proveniența a fost lămurită în arhiva muzeului.
- În lot intră pisici de junglă, Felis chaus, alături de felide mici cu o variație mare de mărime.
- Datarea cu radiocarbon s-a făcut pe nouă indivizi, iar izotopii stabili pe șaisprezece.
? Ce rămâne neclar
- Ce specie anume este fiecare exemplar: autorii vorbesc despre pisică domestică, pisică sălbatică africană și posibili hibrizi, la nivel de probabilitate.
- Ce a provocat leziunile: boli infecțioase sau metabolice rămân o ipoteză, nu un diagnostic.
- Rezumatul nu dă procentul leziunilor, raportul dintre sexe și nici cauza morții animalelor.
Contextul românesc
Pentru cititorul român, legătura cea mai apropiată nu e un sit, ci o colecție: mumiile și antichitățile egiptene au ajuns în muzeele europene tocmai prin achiziții de felul celei de la Viena, făcute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă în care și muzeele de la noi își construiau colecțiile. O colecție românească de mumii de animale cercetată osteologic, cum este cea vieneză, nu se cunoaște. Cronologic, perioada din care vin craniile, sfârșitul Perioadei Târzii și începutul epocii ptolemaice, cade la noi în secolele IV-III î.Hr.: vremea regilor geți, a confruntării dintre Dromichaites și Lysimah și a înfloririi coloniilor grecești de la Histria, Tomis și Callatis, care făceau parte din aceeași lume comercială elenistică din care venea și Egiptul ptolemaic.
Întrebări frecvente
De ce mumificau egiptenii pisici?
Mumiile de animale erau ofrande aduse zeilor în sanctuare. Pisica era legată de zeița Bastet, iar la Beni Hassan se află sanctuarul zeiței-leoaică Pakhet. Cererea de ofrande a dus la o producție organizată, iar studiul arată că animalele erau ținute în captivitate anume pentru acest scop.
Unde se află craniile studiate?
La Muzeul de Istorie Naturală din Viena. Autorii au cercetat arhiva muzeului pentru a lămuri proveniența lotului și au stabilit că piesele au fost cumpărate în anii 1880 și vin din Beni Hassan, din zona Speos Artemidos, numită și Stabl Antar.
Ce este pisica de junglă?
Felis chaus, o specie sălbatică, mai mare decât pisica domestică, răspândită din Egipt până în Asia de Sud. În lotul de la Viena apar câteva exemplare, iar toate în afară de unul au modificări patologice, ceea ce arată că erau ținute în aceleași condiții ca celelalte felide.
Din ce perioadă sunt mumiile?
Datarea cu radiocarbon a nouă indivizi arată că, în afară de un singur exemplar din a Treia Perioadă Intermediară, toți provin de la sfârșitul Perioadei Târzii și începutul epocii ptolemaice, adică din ultimele secole înainte de Hristos.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
