Patruzeci și cinci de denari romani pe Gotland, doi dintre ei falsuri antice

Pe insula Gotland, în Suedia, săpăturile făcute înaintea lucrărilor de la poligonul militar de la Tofta s-au încheiat cu o surpriză. Fundația unei case din epoca migrațiilor era aproape complet cercetată, iar un detector de metale trecut pentru ultima dată peste suprafață a dat semnal lângă una dintre pietre. Până la sfârșitul zilei de lucru, echipa numărase 45 de denari romani de argint și un inel de aur. Doi dintre denari nu sunt monede imperiale, ci falsuri bătute în Antichitate.

Unde și cum a fost găsit tezaurul

Săpăturile au loc pe terenul regimentului de la Tofta, redeschis odată cu reînființarea Regimentului Gotland, și sunt făcute de Gotlands Museum împreună cu firma de arheologie Arendus. Tezaurul a ieșit lângă garajul de vehicule blindate, în pământ, la piciorul unei pietre din fundația unei case din epoca migrațiilor, parte a unei gospodării identificată probabil cu ferma Bars.

Patru clădiri ale gospodăriei fuseseră cercetate mai înainte. Primăvara aceasta au fost săpate încă două, iar tezaurul a apărut acolo. Semnalul a fost dat de Daniel Klintholm, de la Forțele Armate Suedeze, care a ajutat echipa la cercetarea cu detectorul. Prima piesă scoasă a fost o monedă mică de argint, apoi au urmat celelalte.

Ce conține lotul

Toți cei 45 de denari sunt romani și au fost bătuți în secolul al II-lea, între anii 98 și 192. Monedele au fost identificate de Lennart Lind, cel mai cunoscut specialist suedez în monedă romană. Pe ele apar cinci împărați și patru împărătese.

• Împărații: Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Commodus
• Împărătesele: Vibia Sabina, Faustina cea Bătrână, Faustina cea Tânără, Lucilla
• Perioada baterii: 98-192 d.Hr.
• Doi dintre denari sunt falsuri antice, produse probabil în Ucraina de azi
• Un inel de aur pentru deget, dintr-un tip de la mijlocul secolului al V-lea

Falsurile sunt partea cea mai interesantă a lotului. Nu este vorba despre copii moderne, ci despre monede imitate încă în Antichitate, în afara Imperiului, pe care comunicatul Forțelor Armate le pune, ca loc de fabricație, probabil în Ucraina de azi. Asta înseamnă că denarii nu au ajuns pe Gotland direct din mâna statului roman, ci pe un drum lung, prin lumea de la nordul Dunării și a Mării Negre.

Când au fost îngropate

Baterea monedelor și depunerea lor sunt despărțite de aproape trei secole. Lennart Lind socotește că denarii au ajuns pe insulă mult după ce fuseseră bătuți și au circulat apoi în schimburile locale până în secolul al V-lea, ca argint cântărit, nu ca monedă a unui stat. Inelul de aur seamănă cu un tip de la mijlocul secolului al V-lea.

Per Widerström, arheolog la Gotlands Museum, pune depunerea în jurul anului 450. Gospodăria din care face parte casa a funcționat, după estimarea echipei, între anii 150 și 550 și a fost părăsită în secolul al VI-lea. O datare cu radiocarbon pe oase din una dintre case arată că clădirile erau în folosință în secolul al V-lea, adică exact atunci.

Ce altceva a ieșit pe sit

În cele două case săpate primăvara aceasta, ceramica a fost principala categorie de material. Pe o altă porțiune a terenului, cercetările au scos la lumină nouă morminte de acum aproximativ două mii de ani, față de șase consemnate la o cercetare din 1939. Investigația mormintelor a fost condusă de Christian Hoffman, arheolog la Arendus.

Ce nu se știe încă

Nu se știe de ce au fost îngropate monedele lângă piatra fundației: economie pusă la păstrare, depunere rituală la temelie sau ascunzătoare făcută în grabă. Cele două comunicate oficiale nu formulează identic nici momentul în care denarii au ajuns pe insulă, unul vorbind despre secolul al III-lea, celălalt despre anii 300.

Mai rămâne și întrebarea tehnică: unde anume au fost bătute cele două falsuri și cum arată compoziția lor de metal față de denarii autentici din același lot. Un răspuns se poate obține prin analize, iar ele nu au fost publicate. Nici soarta pieselor, conservare și expunere, nu este anunțată în comunicatele oficiale.