Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, 21 octombrie 1599

La 21 octombrie 1599, trei zile după ce Sibiul i s-a supus, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia. Un contemporan a lăsat descrierea alaiului, iar la porțile orașului domnul a primit cheile trimise de episcopul Náprágy. Peste puțin timp, vistieria cardinalului Andrei Báthory i-a fost adusă în douăzeci și două de care.

De ce a intrat Mihai Viteazul în Alba Iulia la 21 octombrie 1599?

Pentru că scaunul principatului rămăsese liber. La 18/28 octombrie 1599, în bătălia de la Șelimbăr, oastea lui Andrei Báthory a fost spartă, iar cardinalul, care urmărise lupta de pe o înălțime, a fugit spre munții din răsăritul Ardealului, însoțit de câțiva nemeși. Constantin C. Giurescu dă, pentru urmările bătăliei, 2.027 de ostași căzuți pe câmpul de luptă, o mie de prizonieri, patruzeci și cinci de tunuri și mai multe steaguri luate. Însuși comandantul oastei adverse, generalul Gaspar Kornis, a căzut prizonier.

Sibiul s-a supus numaidecât. Trei zile mai târziu, drumul spre capitala principatului era liber, iar intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia a încheiat campania deschisă la Șelimbăr. Nu a fost o cucerire prin asediu, ci o preluare de scaun: orașul a trimis cheile, nobilimea s-a închinat, iar cetățile au urmat, în afară de câteva de la granița de nord-vest a Ardealului, în care intraseră deja ostașii generalului imperial Basta.

Cum arăta alaiul care a intrat în cetate?

Descrierea alaiului a fost lăsată de un contemporan și este reluată de Giurescu în „Istoria Românilor”. Voievodul venea călare pe un cal roib, în tunică albă și, pe deasupra, o mantie de aceeași culoare, cu mai mulți șoimi brodați cu fir. Pe cap avea cușma al cărei surguciu, din pene de cocor, era prins printr-o copcă de aur. Sabia, bătută în rubine și împodobită cu aur, atârna în stânga; ciorapii erau de mătase albă, cizmele de săftian galben.

În urma lui veneau opt slujitori frumos îmbrăcați, care duceau de frâu opt cai cu șeile bogat împodobite, apoi trâmbițașii, apoi lăutarii zicând din viori. Urmau boierii și căpitanii, îmbrăcați la fel de somptuos, și lungile șiruri de ostași. Amănuntul care spune cel mai mult despre sensul zilei este altul: de o parte și de alta a voievodului, steagurile luate de la Andrei Báthory erau purtate plecate spre pământ.

pestre trei zile, la 21 Octomvrie (1 Nov. stil nou), Mihai intră în Alba-Iulia

Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, partea întâi, 1943, p. 281

Ce a primit Mihai Viteazul la porțile Alba Iuliei?

La porțile orașului, Mihai a primit cheile trimise de episcopul Náprágy, adică predarea formală a cetății din partea autorității ecleziastice rămase în oraș. Curând după aceea i s-a adus vistieria cardinalului, în douăzeci și două de care, prețuind peste 200.000 de florini. Între altele s-au găsit vase de argint masiv atât de grele că unul nu putea fi ridicat de doi oameni.

Cifra aceasta merită citită cu atenție, pentru că explică de ce campania din Ardeal a putut fi urmată, la numai câteva luni, de una în Moldova. Un tezaur de peste 200.000 de florini, luat întreg și fără luptă, însemna soldă pentru oaste și bani pentru diplomație, într-un an în care Țara Românească era departe de a-i putea susține amândouă.

Ce s-a întâmplat în zilele următoare?

Andrei Báthory nu a ajuns în Moldova. Urmărit de aproape de cete de secui, rămas la sfârșit numai cu doi însoțitori, a fost ucis cu lovituri de topor în coliba unui păstor din munți. Capul său, purtând două răni, una la frunte și alta la ceafă, a fost adus la Alba Iulia și înfățișat lui Mihai. Doamna Stanca, plângând, ar fi spus atunci „săracul popă, săracul popă”. Domnul a poruncit să i se aducă și trupul și i-a făcut o înmormântare frumoasă, mergând el însuși cu lumânarea.

Pasul următor a fost instituțional, nu militar. Dieta Transilvaniei s-a adunat sub Mihai de trei ori, prima dată la Alba Iulia, între 20 și 28 noiembrie 1599. În prima dietă au fost confirmate vechile privilegii și au fost votate impozitele de care domnul avea nevoie. Intrarea din 21 octombrie a fost, așadar, începutul unei stăpâniri care a trebuit negociată cu stările ardelene, nu rezultatul lor.

De ce se comemorează la 1 noiembrie, dacă în calendar scrie 21 octombrie?

Pentru că cele două date sunt aceeași zi socotită în două calendare, iar comemorarea publică de la Alba Iulia se ține la 1 noiembrie. Țara Românească folosea atunci calendarul iulian, stilul vechi, în timp ce o parte a Europei catolice trecuse, din 1582, la calendarul gregorian, stilul nou. De aici obiceiul istoricilor de a scrie datele acelei epoci în pereche, 18/28 octombrie pentru Șelimbăr și 21 octombrie pentru intrarea în Alba Iulia.

Aici apare însă o problemă de aritmetică pe care merită să o spunem deschis. Între 1582 și 1700, diferența dintre cele două calendare a fost de zece zile, nu de unsprezece. În chiar volumul citat, toate celelalte date duble din epocă respectă regula: 18/28 octombrie, 16/26 octombrie, 4/14 august, 4/14 mai. Dacă intrarea a avut loc la 21 octombrie stil vechi, atunci stilul nou dă 31 octombrie, nu 1 noiembrie.

• Șelimbăr: 18 octombrie stil vechi, 28 octombrie stil nou, diferență de zece zile.
• Intrarea în Alba Iulia: trei zile mai târziu, deci 21 octombrie stil vechi.
• Stilul nou pentru 21 octombrie 1599: 31 octombrie, nu 1 noiembrie.
• Perechea „21 octombrie / 1 noiembrie”, care circulă în literatură și pe care se sprijină comemorarea, adaugă o zi.

Nu putem spune din sursele citite aici care dintre cele două zile este cea exactă: fie ziua stil vechi este 22 octombrie, fie ziua stil nou este 31 octombrie. Ce se poate spune cu certitudine este că perechea tipărită nu se închide și că data de 1 noiembrie, pe care se ține comemorarea, nu decurge din conversia zilei de 21 octombrie.

Ce a adăugat secolul al XIX-lea la intrarea în Alba Iulia?

Imaginea pe care o avem în minte când ne gândim la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia nu vine din 1599. Reprezentările care circulă, inclusiv cea folosită aici, sunt lucrări din secolul al XIX-lea, făcute într-o epocă în care voievodul devenise simbolul unirii. Ele adaugă mulțime, drapele și o solemnitate de paradă națională, acolo unde documentul vorbește despre un alai de curte, cu trâmbițași, lăutari și steaguri de învins purtate cu vârful în jos.

A doua adăugire este de sens. Ziua de 21 octombrie 1599 este adesea prezentată ca fiind unirea celor trei țări românești. Documentele nu îngăduie asta: în octombrie 1599 Mihai stăpânea Țara Românească și Ardealul, iar Moldova a venit abia în primăvara următoare, când, la 4/14 mai 1600, ostașii lui coborau valea Trotușului, iar la 11 mai se atinsese Romanul. Intrarea în Alba Iulia este un pas mare spre ceea ce s-a întâmplat în 1600, nu acel lucru însuși.