Costache Negri, mort la Târgu Ocna pe 28 septembrie 1876: ce spun actele

Pe 28 septembrie 1876 a murit, la Târgu Ocna, Costache Negri. Fusese gazda generației de la 1848, vicepreședinte al Divanului ad-hoc al Moldovei și omul care a reprezentat Principatele la Constantinopol în anii în care Unirea trebuia obținută bucată cu bucată. Despre el se spun azi multe lucruri frumoase și nu toate rezistă la verificare.

Cine a fost Costache Negri?

Costache Negri s-a născut în 1812, la Iași, fiu al vistiernicului Petrache Negre. A învățat întâi cu dăscali particulari, apoi în pensioane franceze, la Iași și la Odesa, iar din 1832 a studiat în Austria, Germania, Franța și Italia. Era, cu alte cuvinte, un boier moldovean cu educație occidentală, exact profilul generației care avea să facă 1848.

În februarie 1848 se afla la Paris și a luat parte la luptele de stradă din timpul revoluției franceze. S-a întors în spațiul românesc la timp pentru propria revoluție: a fost la Adunarea de la Blaj, între 3 și 5 mai 1848, a semnat la Brașov, pe 12/24 mai, documentul „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, iar pe 9 iunie a fost ales în fruntea Comitetului Revoluționar Moldovean, la Cernăuți.

După revoluție a intrat în administrație: pârcălab de Covurlui în 1851, șef al Departamentului Lucrărilor Publice în 1854, delegat la Conferința de la Viena pentru chestiunea românească în 1855. Pe 22 septembrie 1857 a fost ales deputat la Galați, iar pe 4 octombrie a devenit vicepreședinte al Divanului ad-hoc al Moldovei, adunarea care a cerut oficial unirea Principatelor.

De ce era importantă moșia de la Mânjina?

Din 1845, conacul lui Costache Negri de la Mânjina, în ținutul Covurluiului, a devenit un loc de dezbatere pentru ideile revoluționare. Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galați, care administrează azi casa, reține că acolo s-au întâlnit Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza și alți lideri politici și culturali ai momentului.

Vasile Alecsandri a descris Mânjina ca pe unul dintre cele două puncte în care se aduna noua generație de români, celălalt fiind Parisul. Comparația e spusă de un prieten, deci trebuie luată ca atare, dar lista celor care au trecut pe acolo îi dă acoperire.

Mânjina nu a rămas însă în familie. Negri a vândut moșia în 1856, înainte de Unire, și a cumpărat o casă la Târgu Ocna. Satul a fost decretat comună în 1908 și a primit numele lui. Casa a fost declarată monument istoric în 1943, iar muzeul s-a deschis în 1968.

Ce a făcut Costache Negri la Constantinopol?

Din ianuarie 1859, imediat după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, Negri a plecat la Constantinopol ca agent diplomatic al Principatelor pe lângă Poartă. A rămas acolo până în 1864. Era postul cel mai greu: Imperiul Otoman era puterea suzerană și cel mai reticent dintre cele șapte state care aveau un cuvânt de spus.

Cronologia arată cât de lentă a fost recunoașterea. Conferința puterilor garante s-a deschis la Paris pe 26 martie/7 aprilie 1859; pe 1/13 aprilie, dubla alegere era recunoscută de toate puterile, mai puțin de Imperiul Otoman și de cel Habsburgic. Austria a acceptat de facto pe 2/14 mai, iar în ședința din 25 august/6 septembrie toate cele șapte puteri au aprobat oficial dubla alegere.

Unirea administrativă și politică propriu-zisă a mai durat doi ani. Poarta a emis firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei abia în decembrie 1861, iar Costache Negri este cel care a comunicat, la 24 noiembrie/6 decembrie 1861, transmiterea lui. Douăzeci de luni de negociere într-un singur act.

Ce spun documentele despre ultimii ani și despre moartea de la Târgu Ocna

După 1864 iese treptat din viața publică. Se retrage la Târgu Ocna, în casa cumpărată cu ani înainte, și duce acolo o viață discretă, între cărți. Moare pe 28 septembrie 1876, în același orășel de pe Trotuș care, opt ani mai târziu, avea să primească prima lui cale ferată.

Muzeul de istorie din Târgu Ocna păstrează și astăzi documente originale despre Costache Negri, prezentat acolo ca diplomat, unionist și prieten apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza.

A lăsat versuri, proză, memorii diplomatice despre averile mănăstirești și o corespondență bogată. Textele au fost adunate în volumul „Versuri, Proză, Scrisori”, apărut în 1909, apoi în edițiile de opere alese îngrijite de Emil Boldan, în 1966, 1978 și 1980. Scrisorile sunt partea cea mai folosită de istorici, pentru că acolo se vede negocierea pe viu.

În necrologul semnat de Mihai Eminescu, Negri e numit unul dintre cei mai mari și mai iubiți fii ai poporului românesc. Este formula unui gazetar care scrie la cald, nu o judecată de istoric, dar spune ceva despre cum era perceput în 1876.

A creat Costache Negri tricolorul? Ce rezistă și ce nu

Pe internetul românesc circulă despre Negri câteva formule care sună bine și se verifică prost. Cea mai răspândită îl face creatorul tricolorului. Afirmația nu apare în niciuna dintre fișele instituțiilor care îl documentează, iar în iunie 1848, când la București se decreta steagul național, Negri conducea comitetul revoluționar moldovean de la Cernăuți.

A doua formulă îl numește primul diplomat al României. E adevărată pe jumătate. A fost agentul Principatelor la Poartă din 1859, într-adevăr postul cel mai important, dar în aceeași perioadă Vasile Alecsandri, Ștefan Golescu și Dumitru Brătianu erau trimiși ca agenți în capitalele apusene. Nu era singur și nu era o diplomație de stat independent: Principatele rămâneau sub suzeranitate otomană până în 1877.

Până și data nașterii e nesigură. Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” din Bacău dă 14 mai 1812; documentarul Radio România Cultural indică martie 1812. Ambele sunt surse serioase, deci undeva între ele stă un act pe care cineva ar trebui să îl scoată din arhivă.

Iar povestea cu retragerea la Târgu Ocna din 1856 trebuie nuanțată: casa a cumpărat-o atunci, dar între 1859 și 1864 a locuit la Constantinopol. Retragerea propriu-zisă e a ultimilor ani.

Ce a rămas din Costache Negri

• O comună în județul Galați, fostă Mânjina, care îi poartă numele din 1908.
• O casă memorială, monument istoric din 1943 și muzeu din 1968, azi secție a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galați.
• Documente originale în muzeul de istorie din Târgu Ocna.
• Corespondența și memoriile diplomatice, retipărite în 1909, 1966, 1978 și 1980.

Ce se vede din toate astea este un tip de om politic rar: cu acces la putere, dar fără apetit pentru ea. A ținut casa deschisă pentru cei care aveau idei, a muncit ani la Constantinopol pentru recunoașteri care veneau cu lingurița și s-a retras într-un orășel de munte când treaba a fost făcută.

Nu are nevoie de tricolor ca să fie important. Cronologia din 1857 și cea din 1861, cu datele lor seci, spun mai mult despre Costache Negri decât orice atribuire generoasă și nedovedită.