Mormânt etrusc cu trei camere, descoperit sub tumulul Gsell de la Vulci

La Vulci, în Etruria de sud, campania arheologică din vara lui 2026 a deschis un mormânt cu trei camere rămas închis sub un tumul cunoscut încă din 1889. Înăuntru erau arme, piese de car, foi de aur și de bronz, vase grecești, obiecte de os și de fildeș și o încălțăminte de damă, un obiect care se păstrează extrem de rar. Descoperirea a fost anunțată pe 22 septembrie 2026 de Soprintendența pentru Etruria meridională.

Ce s-a găsit, de fapt, sub tumulul Gsell?

Mormântul etrusc de la Vulci a primit numele de Tomba della Camera di Pietra, adică Mormântul Camerei de Piatră, după zidăria masivă care îl susține. Are trei camere funerare, iar pereții de sprijin sunt ridicați din blocuri mari de nenfro, o rocă vulcanică locală folosită curent de etrusci pentru construcții și pentru sculptură. Tavanele s-au prăbușit la un moment dat peste inventar, ceea ce a avut un efect neașteptat: obiectele au rămas acoperite și nu au mai putut fi scoase de jefuitori.

Complexul se află în necropola Polledrara, la marginea de sud a orașului antic Vulci, pe valea râului Fiora, între Montalto di Castro și Canino, la circa 80 de kilometri nord-vest de Roma. Tumulul care acoperă mormântul are un diametru de aproximativ 30 de metri, măsurat încă din secolul al XIX-lea.

Ce conținea inventarul funerar

Lista publicată de arheologi amestecă producția locală cu importurile. Din camera principală și din camerele laterale au ieșit ceramică grecească din Attica și din Corint, vase locale de impasto decorat și bucchero, arme, piese de la un car, frigări de fier, foi de aur și de bronz, obiecte sculptate în os și în fildeș, accesorii de îmbrăcăminte și o rară încălțăminte de damă.

Două piese ies din rând. Prima este un trepied de bronz însoțit de o lampă de alabastru gipsos, adusă probabil din Naucratis, în delta Nilului, sau din Rodos. A doua este un serviciu de banchet aproape complet, lucrat în ceramica locală numită Polledrara Ware, cu fiale, olpe, hidrii și dinoi, unele cu decor policrom. Un bol mare în stilul ionian numit Wild Goat completează ansamblul.

De ce a rămas mormântul neatins 137 de ani?

Tumulul nu era necunoscut. O echipă a Școlii franceze din Roma a ajuns la el în 1889 și l-a botezat Tumulo Gsell, după arheologul Stéphane Gsell. Gsell a identificat movila și i-a estimat diametrul, dar nu a avut resursele necesare pentru a ajunge la camera funerară propriu-zisă. Vreme de peste un secol, tumulul a rămas o linie pe hartă și o notă în bibliografie.

Săpătura din 2026 face parte din proiectul internațional Ritorno a Vulci, pornit în 2023 sub Ministerul italian al Culturii. La el participă Școala franceză din Roma, Departamentul de Științe ale Antichității de la Universitatea Sapienza din Roma, Departamentul Grecia și Roma al British Museum, autoritățile italiene de patrimoniu pentru zona Viterbo și Etruria meridională, direcția muzeelor naționale din Lazio și Fundația Vulci. Coordonarea este asigurată de Laura Maria Michetti, Alessandro Conti și Christian Mazet.

Ce spun arheologii despre rangul celui îngropat?

Christian Mazet, arheolog la British Museum și codirector al proiectului, a fost citat cu două formulări scurte și ferme. Prima privește identificarea camerei principale, a doua rangul familiei îngropate acolo.

Aceasta este înmormântarea. Suntem absolut siguri de asta. Nu există nicio îndoială că este un mormânt de cel mai înalt rang.

Christian Mazet, British Museum, codirector al proiectului Ritorno a Vulci

Argumentul nu vine dintr-un singur obiect, ci din combinația lor. Un car, arme, foi de aur, fildeș prelucrat, un serviciu complet de banchet și importuri din trei direcții diferite ale Mediteranei arată o familie care putea comanda și plăti obiecte aduse de departe. Perioada este cea numită orientalizantă, sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr., când elitele etrusce își construiau prestigiul tocmai prin astfel de importuri.

Ce legătură are descoperirea cu mormântul jefuit în 1839?

În 1839, Lucien Bonaparte, fratele lui Napoleon, și soția lui Alexandrine, prinț și prințesă de Canino, au săpat în aceeași zonă un mormânt intrat în bibliografie sub numele de Mormântul lui Isis. Piesele scoase atunci au ajuns în 1850 în colecțiile British Museum, unde se află și astăzi, și au devenit un reper pentru studiul perioadei orientalizante târzii.

Arheologii care lucrează acum la Polledrara avansează ipoteza că structura originală a Mormântului lui Isis s-ar putea afla în camerele de la sud de Tumulo Gsell. Este, deocamdată, o ipoteză de lucru, nu un rezultat confirmat. Dacă se verifică, două secole de colecții europene și o săpătură din 2026 ar ajunge să descrie același ansamblu funerar.

Ce arată inventarul despre comerțul etrusc?

Într-un singur mormânt de la marginea unui oraș etrusc apar obiecte din Attica, din Corint, din Rodos sau din Naucratis și, alături de ele, ceramică lucrată la câțiva kilometri distanță. Este exact imaginea pe care o dau și celelalte necropole din Etruria meridională pentru secolul al VII-lea î.Hr.: o economie în care metalul și produsele locale se schimbau pe vase, pe uleiuri parfumate și pe obiecte de lux aduse pe mare.

Vulci era unul dintre marile orașe ale acestei rețele, cu acces la mare prin valea Fiorei. Serviciul de banchet descoperit acum arată și cealaltă față a comerțului: nu doar importul, ci și imitarea. Polledrara Ware este o producție locală, făcută pentru clienți care voiau forme grecești fără să cumpere obligatoriu marfă grecească.

Ce nu se știe încă

Nu se știe cine a fost îngropat acolo. Nu au fost publicate nici dimensiunile fiecărei camere, nici inventarul complet, nici numărul de persoane depuse în cele trei încăperi. Prezența unei încălțăminți de damă și a unor accesorii de îmbrăcăminte sugerează cel puțin o înmormântare feminină, dar identificarea sexului celor înhumați se face pe oase, nu pe obiecte, iar despre resturile osteologice nu s-a comunicat nimic.

Nu este stabilită nici dimensiunea reală a tumulului. Cei 30 de metri măsurați de Gsell sunt o estimare veche, iar specialiștii care lucrează acum pe teren spun că movila ar putea rivaliza cu Cuccumella, cel mai mare tumul de la Vulci, cu un diametru de circa 70 de metri. Diferența dintre cele două cifre nu este un detaliu: ea schimbă locul mormântului în ierarhia necropolei.

Restaurarea și studiul pieselor abia încep. Analizele de laborator asupra ceramicii, a metalelor și a materialului organic vor spune de unde vin exact importurile și cât de lungă a fost folosirea mormântului. Până atunci, ceea ce avem este un inventar bogat, o datare bazată pe stil și o promisiune de publicare.