Ion Dobran, ultimul as al aviației române, mort pe 24 septembrie 2021

Pe 24 septembrie 2021 murea, la 102 ani, generalul Ion Dobran, ultimul pilot român de vânătoare supraviețuitor al celui de-al Doilea Război Mondial. În doi ani de front a zburat 340 de misiuni, a intrat în 74 de lupte aeriene și a fost doborât de trei ori. A tras în avioane sovietice, apoi americane, apoi germane, în aceeași cabină și cu același avion.

Cine a fost Ion Dobran?

S-a născut pe 5 februarie 1919, la Văleni Podgoria, în județul Argeș, adică în anul în care se așeza România Mare. A făcut școala primară la București și liceul militar la Târgu Mureș, apoi Școala de ofițeri de aviatie de la Cotroceni, pe care a absolvit-o în mai 1941 ca sublocotenent. S-a specializat pe vânătoare la centrul de la Ghimbav, lângă Brașov.

A ajuns pe frontul de est în 1943, repartizat la Escadrila 48 din Grupul 9 Vânătoare, unitatea din care făceau parte și Alexandru Șerbănescu și Constantin Cantacuzino, cei mai cunoscuti ași români. A zburat pe IAR 80 și pe Messerschmitt Bf 109 G. Între iunie și noiembrie 1944 a comandat el însuși Escadrila 48.

Cum arată războiul unui pilot român de vânătoare

Cariera lui Ion Dobran este, în mic, istoria României între 1943 și 1945. Prima etapă a fost pe frontul de est, împotriva aviației sovietice. Prima lui luptă aeriană a fost pe 15 august 1943, alături de sublocotenentul Colea Naghirneac.

A doua etapă a început în primăvara lui 1944, când Grupul 9 a fost adus înapoi în țară pentru apărarea zonei petroliere Ploiești și a Bucureștiului împotriva bombardamentelor americane. Adversarii au devenit peste noapte Liberator-ele și escorta lor de Mustang-uri.

A treia etapă a început după 23 august 1944, când România a întors armele. Aceleași avioane germane, pilotate de români, au început să tragă în avioane germane. Dobran a zburat până în ultima zi a războiului în Europa, 9 mai 1945. La moartea lui, era probabil ultimul om de pe pământ care doborâse, în același război, avioane sovietice, americane și germane.

Ce s-a întâmplat pe 6 iunie 1944, deasupra Dunării de Jos?

Una dintre zilele lui a fost povestită de ambele părți, ceea ce se întâmplă rar și este foarte instructiv. Pe 6 iunie 1944, Dobran a atacat singur o patrulă de patru Mustang-uri americane. El a apreciat raportul de forțe drept aproape sinucidere și a atacat oricum.

În versiunea românească, a lovit și a doborât un Mustang, după care a fost urmărit de celelalte trei. În versiunea americană, avionul lovit era al locotenentului Barrie Davis, căruia i-a distrus calota, palele elicei, o aripă și dirătorul; Davis a reușit totuși să aducă avionul până la un aerodrom sovietic, a fost tratat pentru răni de schijă și a primit Purple Heart. Tot în versiunea americană, șeful lui de patrulă, Wayne Lowry, a intrat în picaj după Messerschmitt-ul lui Dobran și l-a doborât.

Cele două relatări nu se contrazic pe fond: același pilot, aceeași zi, aceeași încăierare, doi oameni care au ieșit amândoi vii dintr-un avion avariat. Se deosebesc la locul luptei, dat într-o parte lângă Bolgrad, în alta lângă Galați, și la cine pe cine a doborât. Aici începe, de fapt, meseria istoricului militar: rapoartele de victorie erau întocmite de fiecare parte separat și se băteau rar cap la cap.

Dobran a repetat toată viața un lucru despre felul lui de a lupta: nu a tras niciodată în piloții care coborau cu parașuta. Spunea că ar fi fost o ticăloșie ca, înarmat și cu putere mare de foc, să încerci să dobori un om care abia își salva viața.

De ce a fost dat afară din armată după război?

Pentru că luptase pe frontul de est. Regimul comunist a curățat sistematic armata de ofițerii cu trecut pe frontul antisovietic, indiferent ce făcuseră după 23 august 1944. Dobran a fost trecut în rezervă în 1952 și a ajuns muncitor la uzina „Timpuri Noi” din București.

S-a întors totuși la mansa de zbor. A revenit în aviație ca pilot utilitar, apoi a trecut la TAROM, unde a zburat până la pensionare. Mult mai târziu, după 1989, a fost avansat general în retragere. A fost decorat cu Virtutea Aeronautică, Coroana României și Steaua României.

Câte victorii a avut, de fapt, Ion Dobran?

Cifrele care circulă cel mai des sunt trei: 340 de misiuni de război, 74 de lupte aeriene și 11 victorii, dintre care 10 în aer și una la sol. Acestea apar în majoritatea necrologurilor oficiale și în comunicatele armatei.

• 340 de misiuni la inamic, cifră stabilă în toate sursele.
• 74 de lupte aeriene, cifră la fel de stabilă.
• 11 victorii în varianta cea mai des citată: 10 în aer și una la sol.
• Alte relatări urcă totalul la 13 avioane distruse, adăugând victorii probabile.
• Doborât de trei ori, de fiecare dată fără răni grave.

Diferența dintre 11 și 13 nu este o neglijență, ci vine din felul în care se contabilizau victoriile: confirmate, probabile și la sol erau categorii separate, iar confirmarea cerea martori sau urme la locul căderii. Când frontul se mișcă repede, confirmarea devine imposibilă. La fel de nesigure sunt și datele exacte ale carierei lui civile de după 1954, pe care sursele le dau diferit.

Ce a lăsat scris

Ion Dobran a ținut jurnal pe front, ceea ce este rar și era, strict vorbind, interzis. Paginile acelea au fost publicate mai târziu, sub titlul „Jurnalul locotenentului Dobran”, și republicate ca „Doi ani de foc pe Messerschmitt. Jurnal de front”.

Valoarea lor nu stă în victorii. Stă în notarea zilnică a lucrurilor pe care rapoartele oficiale nu le conțin: cum arăta aerodromul dimineața, cine nu s-a mai întors, ce se mânca, ce se spunea între doi camarazi înainte de decolare. Pentru istoria aviației românești, un jurnal scris pe loc valorează mai mult decât o sută de interviuri date la optzeci de ani distanță, și tocmai de aceea moartea lui, pe 24 septembrie 2021, a închis o ușă care nu se mai deschide.