Zid, șanț și val la Oued Beht: ce spun cele 24 de datări noi din Maroc

Titlurile din presa internațională au vorbit în septembrie despre cel mai vechi zid de apărare din Africa în afara Egiptului, descoperit în Maroc. Studiul din care porneau este real, serios și accesibil gratuit, dar spune ceva mai precis și mai prudent: la Oued Beht, un sistem de șanț, val și zid a fost datat în mileniul II î.Hr., pe baza a 24 de datări noi cu radiocarbon.

Ce s-a publicat, exact?

Un raport de campanie, semnat de 21 de autori și publicat pe 7 septembrie 2026 în revista Libyan Studies, a editurii Cambridge University Press, cu acces liber sub licență Creative Commons. Titlul complet, tradus, este „Extinderea Oued Beht: descoperiri din neoliticul final, epoca bronzului, evul mediu și perioade mai târzii, din săpătura și prospecțiunea din 2023”. Autori corespondenți sunt Giulio Lucarini, de la Consiliul Național de Cercetare al Italiei, și Cyprian Broodbank, de la Universitatea Cambridge.

Situl se află în valea Oued Beht, în provincia Khémisset, la circa 80 de kilometri est de Rabat. Proiectul este condus împreună cu Youssef Bokbot, de la Institutul Național de Științe ale Arheologiei și Patrimoniului din Maroc, iar între parteneri se numără institutul CNR-ISPC din Italia și Universitatea Cambridge. Săpătura a fost cofinanțată de Ministerul italian al Afacerilor Externe.

Ce aduce nou campania din 2023: primele dovezi de activitate la Oued Beht în mileniul II î.Hr., adică în epoca bronzului, plus cercetarea unor ziduri liniare, a unor posibile zone funerare și a locuirii medievale.

Ce arată cele 24 de datări noi

Ele se grupează în patru faze. Prima, neolitică, între aproximativ 4000 și 3000 î.Hr. A doua, din epoca bronzului, între aproximativ 2010 și 1324 î.Hr., cu trei intervale distincte: 1896-1623, 1729-1516 și 1502-1324 î.Hr. A treia este istorică, între circa 1000 și 1900 d.Hr. A patra e modernă, după 1950.

Structurile datate sunt trei. Șanțul, notat F.312, a dat un interval de 1729-1594 î.Hr. Valul de pe latura nordică, F.313, a dat două intervale, 1624-1505 și 1344-1053 î.Hr. Zidul numit B1 a dat 2010-1747 și 1729-1516 î.Hr. Zidul măsoară 2,3 metri lățime la nivelul solului actual și 1,35 metri înălțime, iar valul de pe latura sudică se întinde circa 8 metri de la el.

• Sit: Oued Beht, provincia Khémisset, Maroc, circa 80 de kilometri est de Rabat
• Publicare: revista Libyan Studies, Cambridge University Press, 7 septembrie 2026, acces liber
• Datări noi: 24, în patru faze, de la circa 4000 î.Hr. până în epoca modernă
• Zidul B1: 2,3 metri lățime, 1,35 metri înălțime, datat 2010-1747 și 1729-1516 î.Hr.

Este cel mai vechi zid de apărare din Africa?

Studiul nu spune asta. Formularea „cel mai vechi zid de apărare din Africa în afara Egiptului” nu apare în textul publicat, iar autorii nici măcar nu își însușesc cuvântul apărare pentru ce au săpat: descriu o construcție din șanț și val, fără să îi atribuie o funcție militară.

Mai mult, ei se distanțează explicit de interpretarea veche. În anii 1930, arheologul Ruhlmann a propus pentru același loc reconstituirea unui éperon barré preistoric, adică un promontoriu blocat de un val de apărare. Autorii din 2026 o numesc o reconstituire elegantă, dar nedemonstrată, și pun cuvântul val între ghilimele atunci când reiau interpretarea lui.

Superlativul vine, așadar, din declarațiile date presei, nu din articol. Giulio Lucarini a spus jurnaliștilor că o lucrare ca asta nu se improvizează, fiindcă cere planificare și alegerea locului potrivit, și a adăugat că nu se știe exact de ce se apărau oamenii de acolo. Ambele afirmații sunt rezonabile. Niciuna nu este același lucru cu o concluzie publicată și evaluată de recenzori.

Concluzia practică pentru cititor: dacă vedeți titlul „cel mai vechi zid de apărare din Africa”, informația de bază este corectă în ce privește vechimea construcției, dar clasamentul și funcția nu vin din studiu.

Ce era deja cunoscut despre Oued Beht

Aici stă adevărata importanță a sitului, iar ea a fost stabilită în 2024, printr-un articol publicat în revista Antiquity de aceeași echipă. Prospecțiunea de suprafață, pe 19,5 hectare, a arătat că nucleul locuirii din neoliticul final ocupă o zonă de 9-10 hectare cu densitate mare de materiale, datată aproximativ între 3400 și 2900 î.Hr., adică circa cinci secole.

Acolo au apărut numeroase gropi în formă de clopot, interpretate ca depozite de recolte la scară considerabilă. Autorii scriu că este, deocamdată, cel mai vechi și cel mai mare complex agricol din Africa în afara coridorului Nilului, fără egal pe continent până la siturile de la Dhar Tichitt, din mileniul II î.Hr. Ca întindere, îl compară cu așezări egeene din bronzul timpuriu, inclusiv Troia.

Cea mai interesantă parte a interpretării privește însă malul celălalt al Mediteranei. Echipa observă paralele izbitoare cu siturile cu gropi din calcoliticul sudului Peninsulei Iberice și susține că s-ar putea dovedi imposibil să explici pe deplin evoluțiile din calcoliticul iberic fără a lua în calcul rolul comunităților din nord-vestul Africii. Pagina oficială a Ministerului italian de Externe merge pe aceeași linie: Oued Beht ca punct de trecere între Africa și Europa, cu mult înainte de fenicieni și de romani.

Ce nu se știe încă

În primul rând, ce era această așezare. Autorii spun limpede că rămâne de stabilit dacă semnătura arheologică de la Oued Beht reprezintă urmele unui sat mare sau ale unui tip de așezare mai puțin familiar. Analiza culturii materiale și cea bioarheologică sunt încă în curs, iar datele, scriu ei, rămân fluide.

În al doilea rând, la ce serveau șanțul, valul și zidul. Nicio datare nu spune de ce se ridică o construcție. Valul sudic nu are datări directe, iar poziția lui stratigrafică sugerează doar începutul mileniului II î.Hr. sau o vechime mai mare.

În al treilea rând, ce leagă faza neolitică de cea din epoca bronzului. Între sfârșitul locuirii documentate în mileniul IV și primele date din mileniul II rămâne un interval pe care campania din 2023 nu îl acoperă.

Cum se citește știrea din Europa?

Cu un punct de comparație în minte. Faza importantă de la Oued Beht, 3400-2900 î.Hr., este contemporană cu ultimele faze ale marilor culturi eneolitice din sud-estul Europei. Pe la aceleași date, în spațiul dintre Carpați și Marea Neagră existau așezări cu șanțuri, depozite de cereale și metalurgie a cuprului, iar întrebarea pusă de arheologi este aceeași aici și acolo: cum se organizează câteva mii de oameni pe zeci de hectare, fără stat, fără scriere și fără oraș în sensul de mai târziu.

Comparația este a noastră, nu a autorilor. Ei își caută paralele în sudul Spaniei și al Portugaliei, unde apar situri cu gropi din calcolitic foarte asemănătoare. Ce merită reținut este metoda: 24 de datări, structuri numerotate, intervale publicate cu marjă și o listă explicită de lucruri care nu se știu. Așa arată un raport bun, indiferent de continent.