Podul lui Traian, cel mai lung pod al Antichității? Ce spun măsurătorile

Se spune despre Podul lui Traian de la Drobeta că a fost cel mai lung pod al Antichității, că avea 1.135 de metri și că pilonii lui mai stau și azi pe fundul Dunării. Prima afirmație e falsă, a treia e mult exagerată, iar a doua are nevoie de o precizare. Verificăm fiecare cu ce avem: Cassius Dio, Procopius, rapoartele de săpătură și măsurătorile sonar din fluviu.

Ce se afirmă despre Podul lui Traian?

Circulă, în ghiduri turistice și mai ales în articolele de pe internet, un pachet de patru afirmații. Podul lui Traian a fost cel mai lung pod al Antichității. Avea 1.135 de metri și 20 de piloni. Pilonii lui sunt încă în Dunăre și se văd la ape mici. Iar Apolodor din Damasc, arhitectul, a fost omorât de Hadrian din cauza podului.

Se adaugă o poveste care apare des în presa de mister: regele Franței Francisc I i-ar fi cerut sultanului Soliman Magnificul un pilon, ca să afle secretul mortarului roman.

Interesul e real: Podul lui Traian e una dintre puținele construcții antice pe care un român le învață la școală ca fiind ale lui. Merită deci verificat cu documentele, nu cu entuziasmul.

De unde vine povestea?

De la o singură propoziție antică, extrem de admirativă. Cassius Dio, care scrie la aproximativ o sută de ani după eveniment, descrie podul în cartea a LXVIII-a: douăzeci de piloni de piatră fasonată, de 150 de picioare înălțime deasupra fundațiilor și 60 de picioare lățime, aflați la 170 de picioare unul de altul și legați prin arce. Dio nu dă nicio lungime totală.

Al doilea izvor e Procopius din Cezareea, în secolul al VI-lea. El numește arhitectul, Apolodor din Damasc, maistrul întregii lucrări, și spune ce se întâmplase cu podul până în vremea lui Iustinian: fusese distrus de viiturile Istrului și de trecerea timpului, iar ruinele stăteau în calea navigației.

Atât. Din două propoziții, dintre care una fără cifra care interesează pe toată lumea, s-a construit un pachet de recorduri.

Ce arată măsurătorile din Dunăre?

Institutul pentru Protecția Monumentelor Culturale al Serbiei, care administrează capătul de pod de la Kostol, dă 1.133,90 metri lungime totală, cu tot cu rampele de acces, și 1.071 de metri pentru partea peste albie. În albie erau 20 de piloni, la 56,5 metri între axe, acoperiți cu o structură de lemn.

Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea publică cifre compatibile: puțin sub 1.070 de metri peste albie, deschideri de 54 de metri, cele mai mari construite la acea vreme, și o lățime de fluviu de circa 800 de metri. Primele scanări sonar s-au făcut în anii 1980, la lucrările de la Porțile de Fier. În 2003, Ministerul Culturii din Serbia a finanțat un proiect de arheologie subacvatică, cu batimetrie multifascicul și fotogrametrie digitală, condus de Gordana Karović.

Deci cifra de 1.135 de metri nu e o invenție. Numai că e lungimea totală, cu rampele de pe uscat; peste apă, podul avea cam 1.070 de metri. E exact tipul de detaliu care se pierde când o cifră trece din raport în titlu.

Cifra care nu se potrivește e alta: cele 150 de picioare romane înălțime din Dio, adică peste 44 de metri. Reconstituirile inginerești pornite de la pilonii păstrați dau aproximativ 18 metri. Lățimea de 60 de picioare, în schimb, se potrivește bine cu pilonii reali.

A fost cel mai lung pod al Antichității?

Nu. Și răspunsul vine tot din România.

La 200 de kilometri în aval, între Sucidava, adică Celei, în comuna Corabia, și Oescus, pe malul bulgăresc, Constantin cel Mare a construit un pod inaugurat în vara anului 328. Lungimea lui trece de 2.400 de metri, mai mult decât dublul podului lui Traian. Un studiu publicat în 2025 în Athens Journal of History dă 2.437 de metri, dintre care 1.137 peste apă.

Nu e o cifră de tradiție. În 2022, o echipă interdisciplinară coordonată de profesorul Ioan Carol Opriș, de la Universitatea din București, a publicat în Cercetări Arheologice rezultatele unei campanii de măsurători: batimetria cu sonar multifascicul din 2017 a identificat 27 de urme posibile de piloni pe 820 de metri de albie, la circa 30 de metri una de alta, iar magnetometria din toamna anului 2022 a adăugat încă 7 anomalii, pe aproximativ 210 metri spre malul nordic.

Podul lui Traian rămâne remarcabil, dar pentru altceva: pentru deschiderile de peste 50 de metri dintre piloni, care sunt recordul real, nu pentru lungime.

A fost Apolodor executat din cauza podului?

Nu. Povestea execuției vine de la Cassius Dio, în cartea a LXIX-a, și nu are nicio legătură cu podul. Apolodor ar fi ironizat proiectul templului lui Venus și al Romei, spunând că, dacă zeițele s-ar ridica să iasă, nu ar putea.

Iar chiar și în versiunea asta, anecdota e pusă la îndoială. R. T. Ridley a arătat, în 1989, că Historia Augusta nu pomenește nimic despre așa ceva acolo unde ar fi fost firesc, și că datarea tratatului de asediu atribuit lui Apolodor îl plasează în viață după 135. Nu doar motivul e greșit în varianta populară, ci și faptul în sine e nesigur.

Cum s-a transformat povestea

Prin trei mecanisme simple. Întâi, admirația unui autor antic a devenit măsurătoare: Dio scria ca să laude un împărat, iar cifrele lui au fost citite ca date de inginerie.

Apoi, ce se vedea a devenit ce există. Cronicarul Miron Costin scrie în secolul al XVII-lea că a văzut pragurile prin apa limpede a Dunării, trecând pe acolo cu domnul Dabija. La mijlocul secolului al XIX-lea, la ape foarte mici, se vedeau încă toți cei douăzeci de piloni. Pe urmă navigația a avut nevoie de albie liberă și au început demolările. Azi se văd doar capetele de pe cele două maluri: patru piloni de zidărie legați prin arce la Kostol și piciorul de pod de la Drobeta. Ce a rămas în apă sunt fundații cartografiate cu sonar, nu piloni în picioare.

În al treilea rând, lipsa unui vinovat a fost umplută. Dio spune că Hadrian a desfăcut suprastructura de teama barbarilor, Procopius că apele și timpul au terminat treaba. Nicio sursă antică nu vorbește despre Aurelian, deși varianta asta se repetă des: e o presupunere modernă, legată de retragerea din Dacia, nu o informație.

Ce rămâne întrebare legitimă

Mai multe, și sunt mai interesante decât recordurile. Nu știm exact cum arăta suprastructura de lemn; reconstituirile propun arce suprapuse din grinzi de stejar, dar detaliul rămâne ipoteză inginerească. Nu știm câți piloni erau de fapt în apă la Drobeta, fiindcă o parte din albie a fost modificată de amenajările hidrotehnice. Și nu știm în ce ordine a fost abandonat: între desfacerea tabliei sub Hadrian și ruina descrisă de Procopius sunt patru secole despre care nu avem aproape nimic.

Se lucrează însă. Un studiu publicat în 2023 în Cercetări Arheologice, semnat de Victor Bunoiu, Florian Matei-Popescu și Gavril Eugen Văcuță, a analizat cărămizi ștampilate recuperate la pilonii de la Drobeta după restaurarea din 2020 și 2021: ele arată detașamente din legiunile V Macedonica, VII Claudia și XIII Gemina, plus cohorte auxiliare. Iar echipa care a măsurat podul lui Constantin a anunțat că va aplica aceleași metode la Drobeta.

Cum recunoști o poveste umflată

Caută cifra la sursă: dacă o lungime e repetată identic în zeci de articole, dar nu apare în autorul antic citat, cineva a calculat-o și altcineva a uitat să spună asta. Verifică dacă superlativul are un rival, fiindcă „cel mai lung din Antichitate” se testează repede. Și separă ce se vede de ce se măsoară: între „pilonii sunt în Dunăre” și „fundațiile au fost cartografiate cu sonar în 2003” e diferența dintre legendă și raport.

Nimic din toate acestea nu micșorează podul. O construcție de peste un kilometru, cu deschideri de 54 de metri, ridicată în doi ani peste cel mai mare fluviu al Europei, la începutul secolului al II-lea, nu are nevoie de recorduri inventate. Cifrele reale sunt deja greu de crezut.