Ziua care nu a existat: 9 octombrie 1582 și reforma calendarului

Sunt zile care nu au existat. Ziua de 9 octombrie 1582 este una dintre ele, însă nu peste tot și nu în statele pe care le trec de obicei calendarele. Ea lipsește doar din calendarul țărilor care au aplicat reforma gregoriană în octombrie 1582, iar Franța, deși catolică, nu se află între ele.

De ce nu a existat ziua de 9 octombrie 1582?

Pentru că a fost sărită, împreună cu alte nouă zile. Pagina dedicată calendarului gregorian de Observatorul din Paris spune limpede ce s-a petrecut: după joi, 4 octombrie 1582, pe stil iulian, a urmat vineri, 15 octombrie 1582, pe stil gregorian. Între cele două date nu există nimic. Zilele de la 5 la 14 octombrie 1582 au fost scoase din calendar, iar 9 octombrie 1582 cade exact în această gaură.

Reforma a fost hotărâtă de papa Grigore al XIII-lea, iar în acel an a fost aplicată, potrivit aceleiași pagini, în Italia, în Spania, în Portugalia și în Țările de Jos catolice. Acolo zilele lipsesc. În restul Europei ele au fost trăite ca oricare altele.

Ce stricase calendarul iulian?

O eroare mică, adunată timp de douăsprezece secole. Calendarul iulian socotea anul la 365,25 de zile, ceva mai lung decât anul real, așa că datele anotimpurilor alunecau încet. În cursul „Les calendriers”, publicat de Institutul de Mecanică Cerească și de Calcul al Efemeridelor al Observatorului din Paris, P. Rocher arată că până în 1582 echinocțiul de primăvară se depărtase cu zece zile de 21 martie, data pe care o avea în anul 325, când Conciliul de la Niceea a fixat regula de calcul a Paștilor.

Reforma a făcut două lucruri. A șters decalajul de zece zile și a schimbat regula anilor bisecți, ca eroarea să nu se mai adune: din patru sute de ani se scot trei ani bisecți, fiindcă anii divizibili cu o sută, dar nu cu patru sute, nu mai sunt bisecți. Rămân nouăzeci și șapte de ani bisecți la fiecare patru sute de ani, iar anul mediu are 365,2425 de zile.

Mit și document: a lipsit 9 octombrie 1582 și în Franța?

Nu. Aceasta este una dintre cele mai răspândite greșeli despre reforma calendarului, iar o întâlnim și în liste de evenimente ale zilei, inclusiv în cea de pe acest site, pe care o corectăm aici.

Observatorul din Paris precizează că Franța a aplicat reforma în decembrie 1582: după duminică, 9 decembrie, a urmat luni, 20 decembrie. Prin urmare, zilele care lipsesc din calendarul francez sunt cele de la 10 la 19 decembrie 1582, nu cele din octombrie. Ziua de 9 octombrie 1582 a existat în Franța, și a fost o zi obișnuită.

Deosebirea nu este un amănunt de erudiție. Ea arată cum s-a aplicat reforma în realitate: nu printr-un singur gest, la o singură dată, ci stat cu stat, pe măsură ce fiecare putere o primea.

Cât de repede s-a răspândit reforma?

Încet și cu împotrivire. Broșura „Calendars from around the world”, scrisă de Alan Longstaff pentru National Maritime Museum din Greenwich, spune că reformele au fost aplicate lent și au întâmpinat rezistența țărilor protestante.

Marea Britanie a trecut abia în 1752, iar atunci nu a mai fost vorba de zece zile, ci de unsprezece: după 2 septembrie a urmat 14 septembrie, zilele de la 3 la 13 septembrie fiind șterse. Diferența crescuse fiindcă anul 1700, bisect pe stil iulian, nu mai era bisect după noua regulă a secolelor.

Cât de mult a contat primirea calendarului, și nu doar calculul lui, se vede din felul în care s-a marcat aniversarea. În 1982, la patru sute de ani de la reformă, Academia Pontificală de Științe și Observatorul Astronomic al Vaticanului au organizat zile de studiu despre laturile astronomice și sociologice ale reformei și despre felul în care calendarul gregorian a fost primit de diferite societăți și de diferite Biserici. Discursul lui Ioan Paul al II-lea de la 31 august 1982 descrie tocmai acest interes.

Ce a însemnat reforma pentru spațiul românesc?

Statul român a trecut la calendarul gregorian abia în 1919, cu peste trei secole întârziere față de Roma. Banca Națională a României a bătut în 2019 o monedă de argint pentru centenarul acestei schimbări, iar pe avers a reprodus actul normativ, Decretul-lege 1053 din 1919, împreună cu două rânduri din el: „Se aprobă de Noi adoptarea calendarului Gregorian” și „Ziua de 1 Aprilie 1919 devine 14 Aprilie 1919”. Emisiunea a fost anunțată de Basilica, agenția Patriarhiei Române.

Urmarea se vede în orice lucrare serioasă de istorie românească. Documentele de până în 1919 sunt datate pe stil vechi, iar în secolul al XX-lea diferența ajunsese la treisprezece zile, de unde datele duble cu care se scriu reperele epocii:

• Intrarea României în Primul Război Mondial se scrie 14/27 august 1916.
• Căderea Constanței, în campania din Dobrogea, se scrie 9/22 octombrie 1916.
• Prima cifră este data pe stil vechi, a doua pe stil nou, iar ambele trimit la aceeași zi.

Pentru un cititor de azi, asta înseamnă un obicei simplu de verificare. Când o dată din secolele trecute pare să nu se potrivească între două surse, prima întrebare nu este care greșește, ci pe ce calendar este scrisă fiecare.

Ce rămâne neclar

Sursele pe care le-am putut deschide nu lămuresc tot. Lista zilei amintește și Polonia între statele care au sărit zilele din octombrie 1582, dar pagina Observatorului din Paris nu o numește, iar noi nu am găsit un izvor instituțional care să o confirme, așa că nu afirmăm nici una, nici alta.

Rămâne de asemenea neverificat, în sursele folosite aici, momentul în care calendarul gregorian a fost primit în Transilvania și în Țările Române, precum și data la care Biserica Ortodoxă Română a trecut la calendarul îndreptat. Anul 1919 privește calendarul civil al statului, nu pe cel bisericesc.