Oraș subteran sub piramidele din Giza? Ce spun studiile și ce a fost retras

Pe rețele circulă acum, cu milioane de vizionări, ideea că piramidele din Giza au fost „reanalizate cu inteligență artificială”, iar rezultatul ar fi un oraș subteran întins pe kilometri sub piramida lui Khafre. Aici verificăm trei lucruri: ce s-a afirmat exact, ce s-a publicat într-o revistă științifică și ce s-a întâmplat cu publicația respectivă. Scurt: articolul pe care se sprijinea metoda a fost retras de revista care îl tipărise, pe 10 august 2026. Ce există, în schimb, documentat în piramidă, este altceva, mai mic și mai interesant.

Ce se afirmă: un oraș subteran sub piramide

Afirmația are două straturi care se amestecă des. Primul: că o metodă de radar din satelit ar fi „văzut” prin piatra piramidei lui Khufu o rețea de coridoare și camere necunoscute. Al doilea, mult mai spectaculos: că sub piramida lui Khafre s-ar afla un oraș subteran uriaș, cu puțuri verticale și structuri coborând sute de metri sau chiar kilometri.

Primul strat a existat ca articol într-o revistă științifică. Al doilea nu a existat niciodată altundeva decât într-o conferință de presă, în martie 2025, și în valul de relatări care a urmat. Titlurile de pe rețele topesc cele două straturi într-unul și adaugă un cuvânt care vinde: „AI”. De regulă nu se precizează ce algoritm anume ar fi făcut reanaliza, fiindcă precizarea ar strica efectul.

De unde vine povestea

Punctul de plecare se poate arăta cu degetul. În octombrie 2022, revista Remote Sensing a publicat articolul lui Filippo Biondi și Corrado Malanga, intitulat „Synthetic Aperture Radar Doppler Tomography Reveals Details of Undiscovered High-Resolution Internal Structure of the Great Pyramid of Giza”. Autorii susțineau că, prelucrând într-un mod nou semnalul radar din satelit, au pus în evidență structuri interne necunoscute în Marea Piramidă.

Dosarul de evaluare colegială al acelui articol este public, iar citirea lui este instructivă. Un recenzor cerea, pentru o tehnică atât de nouă, experimente de validare pe ținte cunoscute, adică demonstrarea faptului că metoda funcționează pe ceva ce poate fi verificat, înainte de a fi dusă la piramide. Același recenzor observa că tomogramele fuseseră întinse și deplasate până când, vizual, se potriveau cu structuri deja cunoscute. Un alt recenzor nota că validitatea metodei ar putea fi verificată numai prin săpături țintite sau prin metode geofizice potrivite.

În martie 2025, aceeași echipă a prezentat, într-o conferință de presă, afirmații mult mai ample: structuri gigantice sub piramida lui Khafre. Acele afirmații nu au fost publicate într-o revistă evaluată colegial și nu au trecut prin niciun proces de verificare independentă. Ele au circulat direct în presă și în podcasturi.

Ce arată dovezile

Pe 10 august 2026, revista Remote Sensing a retras articolul din 2022. Nota de retragere, semnată de redacție și aprobată de redactorul-șef, spune că, după ce un cititor a semnalat probleme, comitetul editorial a identificat erori serioase de metodă și de statistică, socotite de natură să submineze concluziile științifice ale lucrării. Autorii și-au exprimat dezacordul cu decizia.

O retragere nu este o condamnare morală, este o constatare tehnică: concluziile nu se susțin pe baza prezentată. Și nu desființează întrebarea din spate, fiindcă în piramidă există, cu adevărat, spații necunoscute. Doar că ele au fost găsite altfel.

În noiembrie 2017, în Nature, echipa ScanPyramids a publicat descoperirea unui gol mare deasupra Marii Galerii, cu lungimea de minimum 30 de metri și cu o secțiune apropiată de cea a galeriei. Metoda nu a fost radarul, ci muografia: numărarea muonilor cosmici care traversează piatra. Rezultatul a fost obținut cu trei tehnologii diferite de detecție și prin trei analize independente, iar autorii scriau limpede că despre rostul acestui gol nu există nicio informație.

În martie 2023, în Nature Communications, aceeași direcție de cercetare a dat un rezultat și mai precis: un coridor în spatele structurii în formă de unghi de pe fața nordică, lung de 9,06 metri, înalt de 2,18 metri și lat de 2,02 metri, la 0,84 metri în spatele acelei structuri. Două echipe au lucrat separat, una cu filme de emulsie nucleară, cealaltă cu detectoare cu gaz, iar a doua a adunat 116 milioane de muoni în 140 de zile de măsurători.

În noiembrie 2025, în Scientific Reports, coridorul a fost investigat prin tomografie de rezistivitate electrică, o metodă care nu are nimic de-a face cu sateliții. Autorii dau o secțiune de circa 2,5 pe 2,5 metri, începând la aproximativ un metru de la suprafață, și spun pe față unde se înșală: supraestimează dimensiunile cu vreo jumătate de metru, au o eroare de 16,19 la sută din cauza rosturilor deschise dintre blocuri și nu pot vedea mai adânc de aproximativ doi metri.

Aici stă deosebirea care contează. Un studiu care își declară eroarea, limita de adâncime și felul în care se poate înșela se poate verifica. Un studiu care potrivește imaginea peste planul cunoscut, fără test pe ținte controlate, nu se poate verifica. Primul tip a dat un coridor de nouă metri. Al doilea a dat un oraș.

Cum s-a transformat povestea

Drumul este scurt și se poate reface pas cu pas. Un articol într-o revistă cu evaluare colegială, în 2022, afirmă structuri interne. O conferință de presă, în martie 2025, ridică miza la un complex subteran. Presa internațională preia, fiindcă titlul e irezistibil. Retragerea, în august 2026, nu are nicio șansă să ajungă la aceeași audiență: nota de retragere este un text de douăzeci de rânduri pe pagina unei reviste, nu un videoclip.

În 2026, afirmația se întoarce ambalată în „inteligență artificială”, un cuvânt care în 2022 nu avea încă aceeași putere de vânzare. Conținutul rămâne același, eticheta se schimbă. Așa funcționează mecanismul: povestea nu se corectează, se reîmbracă.

Ce rămâne meritul real

Partea pe care povestea umflată o fură, de fapt, este meritul constructorilor. Judecată cu mijloacele mileniului al III-lea î.Hr., piramida lui Khufu, înaltă la origine de aproximativ 146 de metri, este o problemă de inginerie rezolvată fără scripeți moderni, fără oțel și fără calcul scris al eforturilor. Structura în formă de unghi de pe fața nordică, cea în spatele căreia a fost găsit coridorul, este un dispozitiv de descărcare a greutății: blocuri așezate înclinat, ca să abată apăsarea masivului de deasupra de pe un gol. Cineva a gândit asta și a pus-o în piatră.

Faptul că un oraș subteran nu se confirmă nu înseamnă că piramida e banală. Înseamnă că este exact ce arată documentele: o construcție cu spații interioare pe care încă nu le înțelegem, ridicată de oameni care știau ce fac.

Ce rămâne întrebare legitimă

Întrebările deschise sunt reale și nu trebuie confundate cu mitul. Rostul golului publicat în 2017 nu se cunoaște, iar autorii spun asta explicit. Funcția arhitecturală a coridorului din 2023 nu este lămurită, iar aceiași autori admit că forme mai complicate decât un simplu paralelipiped sunt compatibile cu datele lor și că nu pot exclude o continuare spre sud, cu o secțiune mai mică.

Ce se poate aștepta, în mod rezonabil, nu este un oraș, ci rezultatul următoarei campanii de măsurători, cu metode care se verifică una pe alta. Istoria recentă a Marii Piramide arată că asta funcționează: muografia a arătat unde să te uiți, apoi georadarul, ultrasunetele și tomografia electrică au confirmat și au măsurat.

Cum recunoaște cititorul o poveste umflată

Nu e nevoie de pregătire în fizică pentru a face triajul. Sunt câteva întrebări care rezolvă aproape toate cazurile.

• Unde s-a publicat? Dacă răspunsul e o conferință de presă, un podcast sau un videoclip, nu există încă nimic de verificat.
• Metoda a fost testată pe ceva cunoscut? O tehnică nouă se validează pe o țintă a cărei formă se știe deja, nu direct pe mister.
• Studiul își spune eroarea? Un rezultat serios vine cu marja de eroare, cu limita de adâncime și cu lista de lucruri pe care nu le poate decide.
• Rezultatul a fost confirmat independent? Două echipe cu metode diferite care ajung la aceeași cifră valorează mai mult decât o singură echipă cu o metodă proprie.
• Cifrele cresc de la o relatare la alta? Dacă adâncimea sare de la metri la kilometri între două titluri, creșterea e în relatare, nu în pământ.

Aplicate la cazul de față, cele cinci întrebări dau un răspuns rapid. Orașul de sub piramidă: nepublicat, netestat, neconfirmat, cu cifre care cresc. Coridorul de nouă metri: publicat, măsurat de două echipe, confirmat cu alte trei metode, cu eroarea trecută în articol. Diferența dintre cele două nu e de mărime, e de natură. Dacă există cu adevărat un oraș subteran sub piramidele din Giza, deocamdată nimic publicat nu o arată.