Al 97-lea nume de câine din Egiptul antic, citit pe un perete șters din Teba

În mormântul thebanului User, un dregător din dinastia a XVIII-a, o scenă de ofrandă arată un câine așezat sub scaunul stăpânului. Lângă animal fusese scris un nume, dar vopseaua s-a șters atât de mult încât inscripția nu se mai distingea cu ochiul liber. Folosind un program de accentuare a contrastului pe fotografii, egiptologa Chelsea Kaufman a reușit să o citească: dwaty, adică „Cel al Lumii de Dincolo”. Studiul a apărut pe 30 septembrie 2026 în The Journal of Egyptian Archaeology.

Un mormânt, un dregător, un câine

Mormântul are numărul TT 21 în inventarul necropolei thebane și se află la Sheikh Abd el-Qurna, pe malul vestic al Nilului, în fața orașului Luxor de azi. A fost săpat pentru User, un dregător din dinastia a XVIII-a, aflat în serviciul faraonului Tutmes I, a cărui domnie este așezată, în cronologia obișnuită, în jurul anilor 1504-1492 î.Hr.

Scena în care apare câinele este una dintre cele mai comune din mormintele egiptene: stăpânul șade pe un scaun, în fața unui morman de ofrande. Sub scaun, un câine. Detaliul care face diferența este textul mic, scris lângă capul animalului, pe fondul gălbui al peretelui.

Ca să se înțeleagă de ce apare un câine sub scaunul unui dregător, merită amintit ce era câinele în Egiptul acelei vremi: animal de vânătoare și de pază, ținut în casele celor cu avere, reprezentat lângă stăpân fiindcă făcea parte din felul în care acesta voia să fie ținut minte. Nu e un animal de companie în sensul de azi, dar nici o simplă unealtă, altfel nu i s-ar fi scris numele pe perete, într-un mormânt care costase mult.

Cum a fost citită o inscripție care nu se mai vede

Metoda folosită nu este o săpătură, ci o prelucrare de imagine. Kaufman a aplicat fotografiilor filtrele DStretch, o extensie pentru programul ImageJ, folosită de obicei la arta rupestră, unde pigmenții sunt pe cale să dispară. Programul redistribuie culorile din imagine astfel încât diferențele minime dintre vopsea și suport devin vizibile.

În cazul de la TT 21, operația a scos la lumină semnele din spatele capului câinelui. Citirea rezultată este dwaty, un cuvânt care înseamnă „Cel al Lumii de Dincolo”. Expresia nu e aleasă la întâmplare: este un epitet legat de Anubis, zeul cu cap de canid care însoțea morții.

De ce contează un nume de câine

Egiptul antic este, din acest punct de vedere, un caz aparte. Dintre toate animalele reprezentate în morminte, foarte puține au nume scris alături, iar aproape toate cele care au sunt câini. Corpusul adunat până acum de egiptologi se apropie de o sută de nume de câini, mai mult de jumătate provenind din morminte private. Numele de la TT 21 este al 97-lea din această listă.

Discrepanța dintre ce se vede în imagini și ce se scrie în texte este o problemă cunoscută a egiptologiei. Krystal V.L. Pierce a arătat, pentru pisici, maimuțe și măgari la Deir el-Medina, că unele animale apar des în picturi și rar în documente, iar altele exact invers. Numele scrise lângă câini sunt punctul în care cele două categorii de dovezi se întâlnesc, de aceea fiecare adăugire la listă schimbă puțin statistica.

O precizare de proporții se impune. Numele acesta vine dintr-un mormânt de elită, singurul fel de sursă care s-a păstrat în asemenea cantitate. Despre felul în care își chemau câinii oamenii obișnuiți din Teba nu știm aproape nimic, fiindcă ei nu au lăsat pereți pictați. Lista de aproape o sută de nume descrie, așadar, un grup social îngust, nu o întreagă societate.

Ce este neobișnuit la acest nume

Potrivit studiului, inscripția conține un determinativ neobișnuit: semnul unui câine așezat. Determinativele sunt semne care nu se citesc, ci lămuresc categoria cuvântului, iar acesta apare într-un singur alt caz documentat, din Regatul Mijlociu. Autoarea notează și că meșterii au tratat acest câine altfel decât pe celelalte două din același mormânt.

Ce nu se știe încă

Studiul nu susține că dwaty era un nume obișnuit, nici că el spune ceva despre credințele stăpânului. Un singur exemplu nu face o practică. De ce scribul a folosit tocmai semnul câinelui așezat rămâne, în formularea autoarei, mai puțin limpede decât citirea însăși.

• Motivul alegerii determinativului cu câine așezat rămâne nelămurit.
• Nu se știe dacă numele era legat de rolul câinelui, de culoarea lui sau de o convenție de atelier.
• Datarea mormântului este discutată: unii specialiști pun finalizarea decorului în vremea reginei Hatșepsut, nu a lui Tutmes I.
• Nu se poate spune cât de răspândite erau numele cu referire la Anubis, câtă vreme corpusul are sub o sută de piese.