Mormânt în formă de piramidă, descoperit la Bir al-Shaghala, în oaza Dakhla

În deșertul de la vest de Nil, la trei kilometri de orășelul Mut, o misiune a Consiliului Suprem al Antichităților din Egipt a dezvelit un mormânt piramidal de cărămidă nearsă, datat la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea d.Hr. Înăuntru, două tradiții stau una lângă alta: pe pragul de piatră sunt săpate texte din cărțile egiptene ale lumii de dincolo, iar pe o stelă de gresie, un poem funerar de 19 rânduri în grecește. Alături, o monedă de bronz cu chipul lui Constantin.

Ce s-a găsit la Bir al-Shaghala?

Un mormânt cu suprastructură piramidală, ridicat din cărămidă nearsă, cu intrarea și scara din gresie. Scara are 14 trepte și coboară spre o ușă de piatră pe care este reprezentat Osiris. Dincolo de ea se deschide o sală transversală cu boltă, din care partea dinspre apus s-a prăbușit, iar spre dreapta se intră în două camere funerare, tot de cărămidă nearsă, tencuite cu mortar.

Intrarea de piatră este piesa rară a descoperirii. Are o cornișă egipteană cu discul solar înaripat și doi cobra, iar pe buiandrug apare motivul mănunchiului de trestie. Pe același buiandrug a fost identificată ora a șaptea din Amduat, cartea egipteană a drumului nocturn al soarelui, despre care raportul spune că este documentată pentru prima dată în această necropolă.

Inscripțiile hieroglifice de la intrare sunt săpate în relief adâncit și cuprind formule funerare și rostiri de protecție. În interior s-au mai găsit o masă de ofrandă de gresie, un bazin de purificare și vase ceramice.

Deasupra intrării principale a fost adăugată, mai târziu, o capelă de cărămidă nearsă cu patru pilastri pătrați. Este semnul că mormântul a fost refolosit, dar etapele acestei refolosiri nu sunt încă stabilite.

Cine era Pisechtes și ce scrie pe stela lui?

Stela este de gresie, cu fronton triunghiular și un disc solar în relief, și poartă 19 rânduri de text grecesc. Comunicatul o descrie ca pe un poem funerar, o elegie, dedicat unui om numit Pisechtes, formă grecizată a unui nume egiptean.

Studiile preliminare sugerează că Pisechtes ar fi deținut o funcție de judecător. Formularea este importantă: nici traducerea completă a poemului, nici calitatea lui de judecător nu au fost încă stabilite definitiv. Deocamdată avem un nume, un număr de rânduri și o ipoteză de lectură.

Moneda de bronz găsită în săpătură poartă chipul lui Constantin, iar împreună cu stilul stelei și cu tipul arhitecturii dă intervalul propus: sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea d.Hr. O monedă datează însă momentul în care a ajuns în pământ, nu neapărat ziua înmormântării.

De ce are un mormânt din Egiptul roman formă de piramidă?

Pentru că la Bir al-Shaghala piramida nu este o rămășiță din Egiptul faraonic, ci o modă funerară târzie. Necropola se află la aproximativ trei kilometri nord-vest de Mut, anticul Mothis, centrul oazei Dakhla, și a fost folosită în epoca ptolemaică și în cea romană.

Într-o sinteză publicată în volumul The Oasis Papers 9, Sobhy Ashour descrie necropola drept un ansamblu de morminte-mausoleu cu suprastructuri piramidale și camere boltite, construite din calcar și gresie locale, cele mai vechi datate în a doua jumătate a secolului I d.Hr. Mormântul 1, al unui Ta-Djehuty, păstrează cea mai mare piramidă cunoscută de la un mormânt particular.

Aceeași sinteză vorbește despre un eclectism al arhitecturii, al decorului și al practicilor funerare, care reflectă diversitatea etnică și culturală a societății din Mothis, comparabilă cu cea din Amheida și Kellis, celelalte două mari situri ale oazei. Mormântul anunțat acum se încadrează exact în acest tipar: o cornișă egipteană, un text din Amduat și un poem grecesc, în aceeași clădire.

Merită spus și ce nu înseamnă asta. O piramidă de cărămidă înaltă de câțiva metri, peste un cavou de familie, nu are nicio legătură de construcție cu piramidele de la Giza, ridicate cu două milenii și jumătate mai înainte. Este o formă citată, nu o tradiție continuă.

Ce spun sursele

Descoperirea a fost anunțată pe 24 septembrie 2026 de Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt, prin ministrul Sherif Fathy și prin Hisham El-Leithy, secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților. Săpătura aparține unei misiuni egiptene a aceluiași consiliu.

Pentru context, necropola are deja o bibliografie proprie. Sinteza de arhitectură semnată de Sobhy Ashour a apărut în actele celei de-a noua conferințe internaționale a Dakhleh Oasis Project, la Oxbow Books, și menționează șaisprezece campanii de săpături. Un alt mormânt al aceleiași necropole, al unui Petophois, a fost publicat separat în buletinul Institutului Francez de Arheologie Orientală.

Oaza Dakhla este cercetată din 1978 de Dakhleh Oasis Project, inițiat de Anthony J. Mills, cu participarea Universității Monash, care conduce azi lucrările la cinci situri din oază, printre care Mut al-Kharab și Kellis. Acolo au fost identificate și trei biserici din secolul al IV-lea, dintre care una este cea mai veche bazilică construită ca atare cunoscută în Egipt.

Ce nu se știe încă

Cel mai mult lipsește chiar textul. Poemul de 19 rânduri nu a fost tradus integral și publicat, iar până atunci nu se poate spune nici ce fel de om a fost Pisechtes, nici ce spune familia lui despre el.

A doua necunoscută este funcția de judecător. Ea apare în comunicat ca lectură preliminară, nu ca fapt stabilit. Titlurile care o dau drept sigură merg mai departe decât sursa.

Rămân în suspensie și etapele refolosirii mormântului, adică momentul în care s-a adăugat capela cu patru pilastri, și identitatea celor îngropați în cele două camere. Ministerul descrie lucrarea ca fiind într-o fază preliminară.

• Traducerea completă a poemului grecesc, încă nepublicată.
• Confirmarea funcției de judecător a lui Pisechtes.
• Datarea capelei adăugate peste intrare.
• Identitatea celor îngropați în cele două camere funerare.

Ce se petrecea, în același timp, la Dunăre

Nu există nicio legătură directă între oaza Dakhla și spațiul de la Dunăre, dar moneda din mormânt poartă numele unui împărat care a lăsat urme și aici. Constantin a domnit între 306 și 337, adică la o generație după retragerea administrației romane din Dacia, și în anul 328 a ridicat podul peste Dunăre al cărui capăt nordic se afla la Sucidava, lângă Corabia de azi.

Mormântul de la Bir al-Shaghala și fundațiile podului de la Sucidava sunt, prin urmare, aproximativ contemporane. Ele arată același lucru din două colțuri ale imperiului: o lume în care formele vechi se citează și se refolosesc, la marginea deșertului ca și pe malul fluviului.