Cea mai veche armă de praf de pușcă din Coreea, găsită la căutarea minelor

În noiembrie 2023, pe muntele Geumseong, lângă orașul Naju, un militar verifica un teren pentru mine neexplodate, înaintea amenajării unei poteci. La aproximativ zece centimetri sub pământ a dat peste un tub de bronz. După trei ani de analize, Administrația Națională a Patrimoniului din Coreea a anunțat, pe 21 septembrie 2026, că este cea mai veche armă de praf de pușcă descoperită în țară.

Cum a fost găsită

Zona de pe muntele Geumseong era clasificată drept teren cu mine neconfirmate, adică un loc unde se presupune că au rămas muniții din conflictele secolului XX. Înaintea lucrărilor de amenajare, un detector a fost trecut peste sol, iar semnalul a dus la o piesă de metal îngropată superficial.

Coincidența merită reținută, fiindcă spune ceva despre arheologia modernă: o parte dintre descoperirile de acest fel nu vin din săpături planificate, ci din lucrări de altă natură. Un detector de mine și un detector arheologic caută același lucru, metal în pământ, și uneori îl găsesc pe celălalt.

Ce scrie pe ea

Piesa este un hwangja hwatong, un tun de mână turnat în bronz, cu următoarele dimensiuni:

• lungime 23,75 centimetri;
• diametrul alezajului 1,66 centimetri;
• greutate 1.032 de grame.

Ce o scoate din rândul pieselor obișnuite este însă inscripția: 28 de caractere gravate în adâncime, 27 pe șase coloane, în zona de prindere a cozii, și unul pe gura țevii. Textul dă luna și anul ciclic al fabricației, denumirea piesei, greutatea ei, numele celui care a supravegheat turnarea, un funcționar numit An Hyu-bo, și numele meșterului, Seok.

Pentru istoria tehnicii, o asemenea inscripție valorează mai mult decât obiectul. O armă fără inscripție se datează prin comparație cu altele, deci aproximativ. O armă care își spune singură luna de fabricație, greutatea și cine a făcut-o devine reper de datare pentru toate celelalte.

Două ani posibili: 1377 sau 1437

Inscripția nu dă un an în numărătoarea pe care o folosim noi, ci un an ciclic, jeongsa, dintr-un sistem de 60 de ani care se repetă. Asta lasă două variante plauzibile, în funcție de celelalte argumente de datare: 1377, adică în vremea dinastiei Goryeo, sau 1437, deci la începutul dinastiei Joseon.

Diferența este de 60 de ani și nu e lipsită de însemnătate, fiindcă schimbă contextul: în primul caz, arma aparține perioadei în care armele de foc abia intrau în arsenalele din Asia de Est; în al doilea, unei epoci în care producția era deja organizată de stat. Oricare dintre cele două se confirmă, piesa rămâne cea mai veche armă de praf de pușcă găsită în Coreea.

Sistemul anilor ciclici este o problemă obișnuită în datarea obiectelor din Asia de Est. Combinația dintre zece semne și doisprezece animale dă 60 de perechi, iar o inscripție care folosește numai perechea nu spune în care dintre cicluri se află. Datarea se închide atunci cu alte argumente: forma piesei, compoziția metalului, titulatura funcționarilor pomeniți sau potrivirea numelor cu registre de epocă.

Cum a fost autentificată

Între descoperire și anunț au trecut aproape trei ani, iar timpul a fost folosit pentru verificări. Piesa a fost analizată de Institutul Național de Cercetare a Patrimoniului Cultural, prin filiala de la Naju, cu analize de compoziție, examinare morfologică și consultări repetate cu specialiști. Rezultatul a confirmat turnarea în bronz prin metode tradiționale.

Prudența se explică și prin istoria domeniului. Armele de foc timpurii sunt obiecte mici, ușor de copiat și foarte căutate de colecționari, iar pe piață au circulat de-a lungul timpului destule piese fără acte. O autentificare care rezistă cere, de aceea, nu doar analiza metalului, ci și un loc de descoperire documentat.

Argumentul central al comunicatului nu este vechimea în sine, ci faptul că trei lucruri se verifică împreună, pentru prima dată la o piesă de acest fel din Coreea: locul descoperirii, perioada de fabricație și autorul. Piesele cunoscute anterior din colecții nu aveau loc de descoperire, deci nu puteau fi folosite ca reper.

Potrivit comunicatului, arma este expusă la Muzeul Național al Palatului din Coreea, între 23 septembrie și 22 noiembrie 2026.

Ce nu se știe încă

Anul exact rămâne nestabilit. Ambiguitatea anului ciclic nu se rezolvă din inscripție, iar un obiect găsit la zece centimetri adâncime, într-un strat deranjat, nu oferă un context stratigrafic care să încline balanța. Rămâne de văzut dacă analizele de compoziție sau comparația cu piese datate din alte colecții vor putea îngusta intervalul.

Nu se știe nici cum a ajuns arma pe munte. Un tun de mână pierdut pe un versant poate veni dintr-o garnizoană, dintr-o luptă sau dintr-un depozit, iar deocamdată nu se cunoaște o fortificație cercetată în imediata apropiere care să explice depunerea.