Dan Botta, născut pe 26 septembrie 1907: poetul care a vrut o estetică românească

Pe 26 septembrie 1907 se năștea la Adjud, în județul Putna, Dan Botta. A fost poet, eseist, om de conferință și traducător, fratele actorului și poetului Emil Botta. A lăsat o operă mică și o întrebare mare: există o frumusețe românească pe care se poate clădi o estetică? Ultima lui carte a căutat răspunsul în etimologie, acolo unde lingvistica nu i-a dat dreptate.

Cine a fost Dan Botta?

S-a născut într-o familie de intelectuali de provincie: tatăl, Theodor Botta, era medic, mama, Aglaia, născută de Franceschi, conducea un orfelinat. A făcut școala primară la Adjud, liceul la Unirea din Focșani până în 1921, apoi la Sfântul Sava din București, între 1921 și 1923.

Între 1923 și 1927 a urmat la Universitatea din București latina, literatura greacă și dreptul, iar în 1927 a trecut și prin institutul de educație fizică. Formația clasică se vede în tot ce a scris ulterior și este, potrivit studiului dedicat lui de Andra Popa în „Revista Transilvania”, principalul motiv pentru care merită luat în serios. A murit la București pe 13 ianuarie 1958, la 50 de ani.

Ce a publicat, și unde

Volumele sunt puține și distanțate. „Eulalii”, versuri, în 1931. „Limite”, eseuri, în 1936. „Charmion sau Despre muzică”, în 1941. „Balade și alte poeme”, traduceri, în 1956. După moarte au apărut, în 1968, „Rune”, „Epigrame”, „Cununa Ariadnei” și „Poem în curs”, iar eseurile au fost reunite în 1996, sub titlul „Limite și alte eseuri”.

Publicistica e mai întinsă decât cărțile. Dan Botta a scris în „Calendarul”, în „L’Indépendance Roumaine”, în „Rampa”, în „Gândirea”, în „Vremea” și în „La Nation Roumaine”, iar în 1941 a fost printre întemeietorii publicației „Dacia”. Lista spune ceva despre el: a lucrat mai mult în presa culturală decât în volum.

Ce a făcut la Criterion, în 1932?

Criterion, cu numele complet Asociația de Arte, Litere și Filozofie Criterion, a funcționat în 1932 și 1933, iar conferințele au început în octombrie 1932. Printre organizatori au fost Mircea Eliade, Ionel Jianu, Mihail Polihroniade, Petru Comarnescu și Haig Acterian. Au vorbit acolo Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, H. H. Stahl, Mihail Sebastian și mulți alții.

Programul a avut două cicluri. Primul, „Idolii”, în toamna lui 1932, a pus pe afiș nume care umpleau sala: Lenin, pe 13 octombrie, cu o reluare pe 18 octombrie, apoi Freud, Chaplin, Gide, Mussolini, Bergson, Krishnamurti, Greta Garbo, Gandhi și Valéry. Al doilea ciclu, despre cultura românească contemporană, a cuprins zece conferințe, de la poezie și roman la arhitectură, filozofie, muzică și dans.

Ce însemna asta, practic, se vede din chiar afișul ciclului. O sală din București venea, în toamna lui 1932, să audă expuneri despre Lenin și despre Mussolini în același program, alături de Chaplin și de Greta Garbo. Criterion nu ținea o linie politică: punea pe masă figurile care dominau epoca și le discuta în public.

Într-un studiu despre dinamica acestor conferințe, publicat de Constantin Mihai în anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor”, Dan Botta apare ca participant activ, cu o poziție limpede: publicul nu trebuie informat, ci ridicat dincolo de el însuși, spre idealuri. Este, în miniatură, întregul lui program de mai târziu.

„Roma-Threicia”: ce spune lingvistica despre teza tracică

După 1944, Dan Botta s-a mutat din literatură în filologie. A lucrat pe substratul trac al limbii române, iar rezultatul a fost cartea „Roma-Threicia. O încercare de etimologie a limbii române”. Subtitlul este onest: încercare, nu demonstrație.

Ce se poate demonstra, în schimb, arată cercetarea de specialitate. Alexandru Rosetti a reținut 80 de unități lexicale dintr-o listă mai mare. Gheorghe Mihăilă a stabilit 115 cuvinte cu certitudine. Consensul de azi se așază în jurul a 90 de cuvinte moștenite din substratul traco-dac, arată sinteza semnată de Inna Negrescu-Babuș. Iar limita metodei este de fond: limba substratului nu este cunoscută, așa încât orice atribuire rămâne ipotetică.

De aici se vede unde se rupe firul. Interesul pentru substrat nu este o rătăcire, ci un capitol vechi și legitim al lingvisticii românești, lucrat de Hasdeu, Capidan, I. I. Russu, Rosetti și Mihăilă. Ce nu ține este saltul de la un inventar de circa 90 de cuvinte la etimologia întregii limbi. Dan Botta nu era lingvist, iar cartea lui nu a intrat în circuitul de specialitate: lucrările despre elementele de substrat nu o folosesc.

De ce mai e citit Dan Botta ca traducător?

Pentru Villon. Volumul din 1956, „Balade și alte poeme”, cuprinde traducerea baladelor lui François Villon, cu o prefață semnată de Tudor Arghezi. Fișa comemorativă a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare o numește o traducere excepțională.

Explicația e simplă și ține de biografie: un om care a făcut latina și literatura greacă la universitate avea uneltele pentru un text medieval francez cu prozodie grea. Traducătorul a ieșit mai bine decât filologul.

Ce rămâne neclar

Cauza morții nu apare în datele disponibile. Nici receptarea cărții despre etimologie nu este documentată într-o dezbatere de specialitate; absența ei din bibliografiile despre substrat spune, indirect, destul.

Rămâne discutabil și cât de cunoscut a fost în viață. Studiul din „Revista Transilvania” notează că opera lui literară nu era foarte cunoscută în epocă, deși autorul merita luat în calcul. Un poet care a scos un singur volum de versuri în viață, iar restul abia postum, intră greu în manuale, oricât ar fi prețuit de cei care l-au citit.