- 01Oamenii culturii Cucuteni erau agricultori care se trag din comunitățile Precucuteni, la rândul lor urmașe ale primilor fermieri ajunși în Europa pe filiera anatoliană. Au ocupat un teritoriu de cel puțin 200.000 de kilometri pătrați, din sud-estul Transilvaniei și Moldova până în Ucraina centrală, între aproximativ 4600 și 3200 înainte de Hristos. Trăiau din cereale, în primul rând din grâul emmer, creșteau vite, oi și capre și făceau schimburi cu sare, silex și pigmenți aduși de la distanță.
Despre Cucuteni se vorbește aproape întotdeauna prin vase. Dar în spatele ceramicii pictate stau comunități de agricultori care au ocupat, vreme de peste o mie de ani, un teritoriu întins de la curbura Carpaților până dincolo de Nistru. Cine erau, de unde veneau și din ce trăiau sunt întrebări la care arheologia a început să răspundă cu cifre abia în ultimele decenii.
Înainte de Cucuteni a fost Precucuteni
Cultura Cucuteni nu apare din senin. Ea se formează pe temelia culturii Precucuteni, care ocupa cam aceleași locuri și ai cărei oameni construiau deja case de lut, cultivau cereale și creșteau vite. Diferența majoră este ceramica: la Precucuteni decorul se face prin incizie și prin impresiuni, adică prin zgâriere și apăsare în lutul încă moale, iar pictura apare timid abia spre final.
Analiza datelor radiocarbon publicată în 2020 de Dragomir Nicolae Popovici și Florin Drașovean plasează faza Precucuteni II undeva între 4842 și 4563 înainte de Hristos pentru început, cu o valoare mediană în jur de 4704, iar Precucuteni III ceva mai târziu, cu un început estimat între 4722 și 4550. Tranziția către Cucuteni A1 este surprinsă la Poduri, în județul Bacău, într-un interval care se învecinează cu 4600.
Merită explicat de ce apar aceste intervale largi. Datarea cu radiocarbon nu dă o cifră unică, ci o probabilitate: laboratorul măsoară cât carbon 14 a mai rămas într-un os sau într-un cărbune, iar rezultatul se transformă în ani calendaristici printr-o curbă de calibrare. De aici vin marjele. Când ai mai multe probe din același sit și cunoști ordinea straturilor, o metodă statistică numită analiză bayesiană poate strânge aceste marje considerabil.
Un teritoriu cât o țară mare
Aria culturii acoperă astăzi trei state. În România vorbim despre Moldova istorică, cu județele Iași, Botoșani, Neamț, Bacău, Suceava și Vaslui, despre nord-estul Munteniei și despre sud-estul Transilvaniei, unde grupul Ariușd din județul Covasna face parte din același complex. Dincolo de Prut se întinde peste Republica Moldova, iar dincolo de Nistru ocupă o bună parte din Ucraina centrală și de vest, până spre Nipru.
Cât de mare a fost acest spațiu depinde de cine face socoteala. Dosarul depus în 2026 de România, Republica Moldova și Ucraina pe lista tentativă UNESCO vorbește despre peste 200.000 de kilometri pătrați și peste 5.000 de așezări cunoscute. Senica Țurcanu, de la Complexul Muzeal Național Moldova, dă pentru complexul Ariușd-Cucuteni-Tripolie o cifră mai mare, de peste 350.000 de kilometri pătrați. Enciclopedia Ucrainei indică aproximativ 2.300 de situri pe teritoriul ucrainean dintr-un total de circa 4.800. Diferențele nu sunt erori, ci consecința unor definiții diferite: contează dacă incluzi sau nu grupurile periferice și fazele finale.
Un lucru este însă sigur. Nu vorbim despre un stat și nici despre un popor în sensul de azi, ci despre un mare număr de comunități care împărtășeau un mod de a construi casa, de a modela vasul și de a-l picta.
Cât a durat: cronologia în cifre
Perioada se numește eneolitic sau calcolitic, termeni care descriu intervalul în care uneltele de piatră sunt încă regula, dar obiectele de aramă își fac loc. Pentru Cucuteni, cercetătorii folosesc trei faze mari, moștenite de la periodizarea lui Hubert Schmidt: A, A-B și B, fiecare cu subîmpărțiri.
Analiza bayesiană a lui Popovici și Drașovean oferă următoarele repere. Faza Cucuteni A începe într-un interval larg, cu o mediană în jur de 4538 înainte de Hristos, și se încheie undeva între 4206 și 4015, cu mediana la 4103. Faza de tranziție A-B este scurtă și bine prinsă: începe între 4102 și 3978 și se termină între 4037 și 3919. Faza B începe cu o mediană în jur de 3924 și se stinge treptat, cu estimări care coboară până spre 3200. În Ucraina, unde periodizarea folosește literele A, B și C, intervalul acoperit este aproximativ 5000-3000 înainte de Hristos.
Aici apare una dintre dezbaterile serioase ale domeniului. Timp de decenii, ordinea siturilor a fost stabilită după cum arată vasele, iar rezultatul părea coerent. Când datele de laborator s-au înmulțit, ele nu s-au suprapus peste schema tipologică în toate cazurile. Popovici și Drașovean arată că, pentru unele așezări, ceramica sugerează o poziție cronologică pe care radiocarbonul nu o confirmă. Nu există încă o soluție acceptată de toată lumea.
Câmp, turmă și ateliere
Economia acestor comunități era agricolă, iar analizele de plante carbonizate arată ce se cultiva. Un studiu publicat în 2023 de Wiebke Kirleis, Marta Dal Corso, Halina Pașkevici și colaboratorii lor în revista Vegetation History and Archaeobotany arată că grâul de tip alac cu două boabe, numit emmer, domină descoperirile, urmat de orz, în vreme ce alacul cu un bob devine mai important spre final. Alături apar mazărea și măzărichea amară, probabil subreprezentate din cauza modului în care se păstrează semințele.
Analizele izotopice din același studiu indică terenuri bine aprovizionate cu apă și o legătură strânsă între cultura plantelor și creșterea animalelor, pentru că gunoiul de grajd era folosit ca îngrășământ. Oile și caprele pășteau la distanță, în vreme ce vitele erau ținute mai aproape de așezare.
Cât despre masa de zi cu zi, un studiu publicat în 2024 în PLOS ONE de Katharina Fuchs, Robert Hofmann, Liudmyla Șatilo, Frank Schlütz și colaboratori, pe rămășițele umane de la Kosenivka în Ucraina, ajunge la o concluzie clară: cerealele aduceau partea cea mai mare din proteina consumată, iar carnea contribuia cu sub zece procente. Vitele și oile erau probabil mai utile vii, pentru lapte, tracțiune și îngrășământ, decât tăiate.
Peste agricultură se suprapun meșteșugurile și schimburile. Dosarul UNESCO al Republicii Moldova insistă asupra exploatării sării, numită acolo aurul alb al preistoriei, obținută prin fierberea apei din izvoare sărate și modelată în calupuri standardizate de circa 1,5 kilograme, potrivite pentru schimb între comunități. Se exploatau, de asemenea, argila, silexul și resursele pădurii.
Ce spun oasele și genomurile
Multă vreme, cea mai ciudată trăsătură a acestei lumi a fost absența morților. Pentru fazele timpurii și mijlocii nu cunoaștem cimitire, ceea ce este neobișnuit pentru o populație atât de numeroasă. Dosarul UNESCO al Republicii Moldova formulează ipoteza cea mai vehiculată, aceea a incinerării urmate de împrăștierea cenușii, și menționează descoperiri rare, precum depuneri de cranii sau morminte simbolice fără corp. Înmormântările în afara așezării apar abia în faza târzie.
Tocmai de aceea descoperirea de la Kosenivka contează. În casa 6, săpată în 2004, au fost găsite circa 80 de fragmente de oase umane arse și 10 nearse, risipite pe 32 de metri pătrați, aparținând unui număr de șapte indivizi, într-o așezare datată în jurul anilor 3700-3600 înainte de Hristos. Contextul sugerează un incendiu, nu o înmormântare.
Genetica a intrat în discuție în ultimii ani. Un studiu publicat în 2022 în Scientific Reports de Pere Gelabert, Ryan Schmidt, Daniel Fernandes, Ron Pinhasi și colaboratori a analizat 20 de genomuri din peștera Verteba, în regiunea Ternopil din Ucraina. Rezultatul arată o populație fără structură internă semnificativă, cu o ascendență care combină fermierii timpurii veniți pe filiera anatoliană cu o componentă apreciabilă de vânători-culegători, și cu foarte puțină ascendență de tip stepic.
Un alt studiu, publicat în 2020 tot în Scientific Reports de Alexander Immel, Stanislav Țerna, Angela Simalcsik și colaboratori, a analizat patru femei din faza târzie, trei de la Pocrovca V și un copil de la Gordinești I, ambele în Republica Moldova, datate între 3500 și 3100 înainte de Hristos. Trei dintre cele patru prezintă o componentă genetică de stepă. Autorii interpretează acest lucru ca semn al unor contacte îndelungate și al unui amestec treptat, nu al unei înlocuiri bruște de populație.
Sunt, evident, eșantioane mici. Nimeni nu poate spune, pe baza a douăzeci și ceva de genomuri, cum arăta genetic o populație răspândită pe sute de mii de kilometri pătrați. Ce se poate spune, deocamdată, este că oamenii Cucuteni coboară din primii agricultori ai Europei și că, spre final, în lumea lor intră oameni veniți din răsărit.
Surse
- Dragomir Nicolae Popovici, Florin Drașovean, „Despre evoluția culturilor Precucuteni și Cucuteni. Analiza bayesiană a datelor 14C vs. crono-tipologie”, Cercetări Arheologice 27, 2020, https://cercetari-arheologice.ro/wp-content/uploads/2020/10/CercetariArheologice_27-art.15-Drasovean_compressed.pdf
- Katharina Fuchs și colab., „Life and death in Trypillia times: the human remains from Kosenivka, Ukraine (3700-3600 BCE)”, PLOS ONE, 2024, https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371%2Fjournal.pone.0289769
- Pere Gelabert și colab., „Genomes from Verteba cave suggest diversity within the Trypillians in Ukraine”, Scientific Reports 12, 2022, https://www.nature.com/articles/s41598-022-11117-8
- Alexander Immel și colab., „Gene-flow from steppe individuals into Cucuteni-Trypillia associated populations”, Scientific Reports 10, 2020, https://www.nature.com/articles/s41598-020-61190-0
- Wiebke Kirleis și colab., studiu arheobotanic asupra agriculturii Cucuteni-Trypillia, Vegetation History and Archaeobotany, 2023, https://link.springer.com/article/10.1007/s00334-023-00936-y
- „Cucuteni-Trypillia Civilization (Republic of Moldova)”, UNESCO World Heritage Centre, lista tentativă, 2026, https://whc.unesco.org/en/tentativelists/7018/
- Senica Țurcanu, „Cultura Cucuteni: prezentare istorică”, Complexul Muzeal Național Moldova Iași, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/15-26.pdf
- Analiza bayesiană a datelor radiocarbon publicată în 2020 plasează faza Cucuteni A cu o mediană de început în jur de 4538 înainte de Hristos și un final între 4206 și 4015, faza A-B între aproximativ 4100 și 3920, iar faza B cu un început median în jur de 3924. Studiile arheobotanice arată că grâul emmer domina culturile, urmat de orz, iar analizele izotopice indică folosirea gunoiului de grajd ca îngrășământ. La Kosenivka, în Ucraina, analiza rămășițelor a șapte indivizi arată că cerealele furnizau cea mai mare parte a proteinei, iar carnea sub zece procente. Cele 20 de genomuri din peștera Verteba indică o populație omogenă, cu ascendență de fermieri neolitici și vânători-culegători. Patru indivizi din faza târzie din Republica Moldova, datați între 3500 și 3100 înainte de Hristos, prezintă în trei cazuri o componentă genetică de stepă.
- Suprafața ariei culturale este estimată între peste 200.000 și peste 350.000 de kilometri pătrați, în funcție de ce grupuri și faze sunt incluse în complexul cultural. Cronologia fină rămâne disputată, pentru că datele de laborator nu confirmă, pentru toate siturile, ordinea dedusă din tipologia ceramicii. Practicile funerare din fazele timpurii și mijlocii sunt necunoscute: ipoteza incinerării cu împrăștierea cenușii este cea mai vehiculată, dar nu a fost demonstrată. Concluziile genetice se bazează pe eșantioane foarte mici, insuficiente pentru a descrie o populație răspândită pe sute de mii de kilometri pătrați.
Pe teritoriul de azi al României, comunitățile Cucuteni ocupă practic toată Moldova dintre Carpați și Prut, plus nord-estul Munteniei și sud-estul Transilvaniei, unde grupul Ariușd din județul Covasna aparține aceluiași complex. Ele continuă o tradiție agricolă începută cu peste un mileniu mai devreme, prin culturile neolitice care au adus în spațiul carpato-dunărean grâul, orzul și animalele domestice, și preced cu mult apariția metalurgiei bronzului. Siturile cucuteniene din județele Iași, Botoșani, Neamț, Bacău, Suceava, Vaslui, Covasna și Harghita constituie una dintre cele mai dense concentrări de așezări preistorice din Europa, iar dosarul depus în 2026 pe lista tentativă UNESCO le tratează ca parte a unui patrimoniu comun cu Republica Moldova și Ucraina.
