- 01La Ursoaia, în județul Iași, a fost săpat în 2025 cel mai mare cuptor de olărit cunoscut din cultura Cucuteni-Trypillia, cu o suprafață de ardere de peste 7 metri pătrați. Datările radiocarbon îl plasează între aproximativ 3960 și 3650 înainte de Hristos, iar analizele de laborator indică temperaturi de 800-900 de grade pe grătar și vârfuri locale de 950-1.100 de grade. Autorii studiului din Antiquity spun că producția depășea nevoile unei gospodării, dar refuză să numească locul un atelier comunitar.
Sub o anomalie magnetică de pe un deal din comuna Românești, arheologii ieșeni au găsit în 2025 o instalație de ars ceramică de dimensiunile unei încăperi mici, folosită acum aproape șase mii de ani. Studiul publicat în septembrie 2026 în revista Antiquity o descrie drept cel mai mare cuptor cunoscut din cultura Cucuteni-Trypillia și un reper pentru producția specializată de ceramică din calcoliticul european. Cifrele sunt spectaculoase, iar concluziile, deliberat prudente.
O așezare citită cu magnetometrul, apoi săpată
Ursoaia este un sat din comuna Românești, județul Iași, așezat acolo unde pâraiele Ursoaia și Roșior se întâlnesc. Situl de pe dealul de la marginea satului a ajuns în atenția arheologilor după ce un localnic care ara terenul a semnalat materiale ieșite la suprafață. Săpătura propriu-zisă a început în 2025, sub conducerea Institutului de Arheologie al Academiei Române, filiala Iași, împreună cu Platforma Arheoinvest a Universității Alexandru Ioan Cuza.
Înainte de lopată a venit însă magnetometrul. Prospecțiunea din 2024 a cartografiat aproape 8 hectare din așezare: un șanț de incintă, aproximativ 60 de case arse dispuse în grupuri, numeroase gropi și cel puțin opt cuptoare. Una dintre anomalii, un dipol magnetic care urca până la 22 de nanotesla, a fost aleasă pentru verificare. Sub ea se afla cea mai mare instalație de ars ceramică documentată până acum în lumea Cucuteni-Trypillia.
Amplasamentul nu este întâmplător: cuptorul fusese construit în panta interioară a șanțului de incintă, adânc de peste un metru și jumătate, ceea ce îi dădea sprijin pentru pereți și adăpost față de vânt.
Ce înseamnă un cuptor cu două camere
Un cuptor bicameral cu tiraj vertical are două spații suprapuse. Jos arde focul, sus stau vasele, iar între ele se află un grătar de lut perforat care lasă să treacă aerul cald, dar oprește flacăra și jarul. Aerul intră prin gura de foc, urcă prin găurile grătarului, învăluie vasele și iese pe sus.
Diferența față de arderea în groapă este mare. Vasele nu mai stau în contact direct cu combustibilul, deci nu se mai pătează, căldura se distribuie mai uniform, iar temperatura poate fi urcată mai sus și ținută sus mai mult timp. Este exact condiția de care are nevoie o ceramică cu pereți subțiri și cu pictură minerală, cum este cea cucuteniană. În schimb, un asemenea cuptor cere să fie construit corect și alimentat constant, altfel șarja se pierde.
Instalația de la Ursoaia, bucată cu bucată
Camera inferioară, îngropată, măsoară 3,10 pe 2,40 metri. În interiorul ei se află patru canale de foc longitudinale, separate între ele de trei suporturi masive de lut care preiau greutatea de deasupra. Peste canale era așezată o platformă din plăci modulare de lut, cu secțiune trapezoidală, de circa 0,60 pe 0,35 metri și groase de 8 centimetri. Acestea formau grătarul permeabil dintre foc și vase.
Detaliul care spune cel mai mult nu este dimensiunea, ci faptul că plăcile erau demontabile: un grătar din piese care se scot și se pun la loc înseamnă o instalație gândită să fie curățată, reparată și refolosită, nu construită pentru o singură ardere.
Deasupra grătarului, camera de ardere este estimată la aproximativ 12 metri cubi, iar înălțimea totală a construcției, la 2,2 până la 2,5 metri. Suprafața de lucru, adică cea pe care se așezau vasele, depășește 7 metri pătrați și este apreciată la circa 7,5.
Datele de laborator: când a funcționat și cât de cald s-a făcut înăuntru
Patru probe din resturi faunistice asociate cuptorului au fost datate cu radiocarbon la laboratorul din Poznań. Intervalele calibrate se suprapun strâns: 3963-3792, 3956-3715, 3953-3713 și 3934-3651 înainte de Hristos, adică a doua jumătate a secolului al patruzecilea și secolul al treizeci și nouălea. Ceramica decorată găsită alături confirmă încadrarea în faza Cucuteni B1, echivalentă cu Tripolie BII-CI.
Temperaturile au fost estimate prin microscopie electronică cu analiză elementară, metodă care citește transformările suferite de materialul ars. Plăcile grătarului indică o expunere de 800-900 de grade Celsius, fără urme de vitrifiere; fragmentele de boltă și suporturile arată vitrifiere incipientă și zone sticloase, adică vârfuri locale între 950 și 1.100 de grade.
Autorii insistă asupra unui punct pe care preluările l-au trecut repede: acestea sunt indicatori calitativi, nu măsurători. Nimeni nu a stat cu termometrul lângă cuptor acum șase mii de ani, iar urmele lăsate în lut depind și de durata arderii, și de atmosfera din cuptor, nu doar de temperatura maximă.
De ce contează mărimea
Un record nu are valoare în sine. Aici are, pentru că suprafața grătarului este măsura cea mai directă a cantității de vase care intrau într-o singură ardere. Comparațiile adunate de autori arată cât de mult iese Ursoaia din tipar:
- majoritatea cuptoarelor Cucuteni-Trypillia cunoscute au suprafețe de lucru de 2-4 metri pătrați
- recordul anterior al culturii, cuptorul de la Stolniceni I, în Republica Moldova, avea 4,6-4,8 metri pătrați
- cuptoarele calcoliticului timpuriu și mijlociu din Asia de sud-vest au o medie de 1,5-1,8 metri pătrați
- doar patru instalații cunoscute din întreaga lume depășesc 7 metri pătrați: Tell Abada și Choga Mami, cu circa 19,6 fiecare, Tell Ziyada, cu circa 8,0, și Yunus, cu circa 7,1
Cu peste 7 metri pătrați, cuptorul de la Ursoaia depășește cu aproape 60% recordul anterior al culturii. O construcție de acest fel cere mult lut, mult lemn, timp de uscare și oameni care știu ce fac. Nimeni nu o ridică pentru vasele unei singure gospodării.
Ce știm, de fapt, despre cuptoarele acestei lumi
Descoperirea nu apare pe teren gol. Cea mai bună serie de cuptoare cucuteniene săpate modern vine de la Stolniceni, unde Stanislav Țerna, Knut Rassmann, Andreea Vornicu-Țerna și Johannes Müller au cercetat între 2016 și 2018 patru instalații bicamerale, cu suprafețe între 3,0 și 4,8 metri pătrați. Studiul lor din 2019 propune și o tipologie: un tip mai vechi, cu canalele acoperite doar cu plăci, un al doilea care adaugă orificii de aer și un al treilea, de după 3600 înainte de Hristos, la care grătarul acoperă toată camera de ardere. Ursoaia se încadrează cronologic în intervalul primelor două.
Aceiași cercetători observă ceva important pentru discuția despre organizarea muncii. În așezări precum Petreni sau Taliankî cuptoarele sunt răspândite regulat, semn că multe gospodării își ardeau singure vasele; la Stolniceni sau Maidanețke apar grupate, ceea ce ar însemna acces restrâns la tehnologie și grupuri distincte de olari. Autorii spun explicit că nu este o dovadă de ierarhie socială, dar diferența dintre așezări este reală.
A doua sursă de cunoaștere este arheologia experimentală. Felix-Adrian Tencariu, Radu Brunchi, Stanislav Țerna, Ana Drob și colaboratorii lor au construit la Băiceni, în 2020, o replică după modelul de la Stolniceni, cu cele șase orificii de aer din jurul canalelor și cu două mici arcade de lut, și au ars în ea. Concluzia, publicată în 2021 în Studia Antiqua et Archaeologica, este că aceste amănunte nu sunt ornamente, ci soluții pentru o distribuție mai bună a aerului cald.
Un alt grup, format din Bogdan Manea, Vasile Opriș, Theodor Ignat și Cătălin Lazăr, a reconstruit la Sultana-Malu Roșu, în 2018 și 2019, un cuptor de tip Luka Vrublevețkaia, cu dom de 1,60 metri și grătar gros de 7 centimetri. Prima ardere a atins 786 de grade în centrul grătarului, a durat patru ore și a consumat 85 de kilograme de lemn; a doua a atins 703 grade, a durat cinci ore și a cerut 109 kilograme. Sunt cifre modeste față de Ursoaia, fiindcă replicile sunt de câteva ori mai mici, dar arată ce înseamnă în muncă și combustibil o singură ardere.
Ce spune cuptorul despre organizarea producției
Autorii studiului din Antiquity formulează concluzia în termeni tehnici: dimensiunile și soluțiile constructive indică o instalație gândită pentru folosire repetată, de mare capacitate, iar analizele de laborator confirmă expuneri repetate la temperaturi înalte. De aici spun că producția de la Ursoaia depășea probabil nevoile gospodăriei, cu atât mai mult cu cât în aceeași așezare magnetometria a găsit cel puțin opt cuptoare.
Caracterizarea definitivă a unui atelier la nivel comunitar rămâne o chestiune pentru cercetările viitoare.
Diana Măriuca Vornicu, Felix-Adrian Tencariu și colab., Antiquity, 2026, în traducere
Prudența are motive. Prospecțiunea geofizică arată unde se află cuptoarele, nu în ce ordine au funcționat, așa că nu știm dacă cele opt au ars în același timp sau s-au succedat de-a lungul unor generații. Și nu s-a găsit la Ursoaia nici un depozit de vase gata arse, nici o zonă de preparare a lutului care să delimiteze un atelier.
Despre bronz, pe scurt
Mai multe publicații au titrat că instalația ardea destul de tare cât să topească bronzul. Este un artificiu jurnalistic. Vârfurile locale de 950-1.100 de grade se apropie într-adevăr de intervalul unui cuptor de turnat bronz, iar comparația apare chiar în textul acelor articole, dar ca imagine, nu ca utilizare: cuptorul aparține calcoliticului, este cu secole mai vechi decât turnarea bronzului în regiune, și în el s-au ars vase de lut. Cifrele arată performanța pirotehnică a olarilor, nu o legătură cu metalurgia.
Ce rămâne de lămurit
Cele mai multe întrebări încep dincolo de cuptorul însuși. Nu știm câte vase intrau într-o șarjă, fiindcă nu s-a păstrat nicio încărcătură pe loc. Nu știm cât lemn cerea o ardere la această scară, iar cifrele experimentelor nu se pot extrapola. Nu știm cine folosea instalația, un grup restrâns de meșteri sau, pe rând, mai multe gospodării, și nici unde ajungeau vasele scoase din ea.
Rămâne deschisă și întrebarea de fond: dacă la Ursoaia funcționa deja o producție organizată dincolo de nivelul casei, de ce nu apare același lucru peste tot într-o cultură care ardea ceramică pictată pe sute de mii de kilometri pătrați. Răspunsul va veni, dacă vine, din datarea celorlalte cuptoare ale așezării. Noutatea din septembrie 2026 este publicarea științifică a rezultatelor; descoperirea sitului și excavarea cuptorului avuseseră loc în 2025.
Surse
- Diana Măriuca Vornicu, Felix-Adrian Tencariu și colab., „The Ursoaia Kiln (north-eastern Romania): a benchmark for Chalcolithic specialised pottery production”, Antiquity, 9 septembrie 2026, https://www.cambridge.org/core/journals/antiquity/article/ursoaia-kiln-northeastern-romania-a-benchmark-for-chalcolithic-specialised-pottery-production/2C2333330A7E0F67463A886477BDB9B9
- Stanislav Țerna, Knut Rassmann, Andreea Vornicu-Țerna, Johannes Müller, „The evolution of dual-chambered updraught kilns on the Cucuteni-Tripolye mega-sites in the 4th millennium BC: a view from Stolniceni”, Godišnjak 48, 2019, https://www.academia.edu/43468190/The_evolution_of_dual_chambered_updraught_kilns_on_the_Cucuteni_Tripolye_mega_sites_in_the_4th_millennium_BC_a_view_from_Stolniceni
- Felix-Adrian Tencariu, Radu Brunchi, Stanislav Țerna, Ana Drob și colab., „Understanding technological innovations through experiment. Construction and testing of Chalcolithic pottery kilns”, Studia Antiqua et Archaeologica 27/2, 2021, http://saa.uaic.ro/27-2-10/
- Bogdan Manea, Vasile Opriș, Theodor Ignat, Cătălin Lazăr, „Reforming procedures. A methodology for archaeological experiments regarding pottery combustion structures”, Journal of Archaeological Science: Reports 45, 2022, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2352409X22002802
- Archaeology News Online Magazine, „Massive 6,000-year-old kiln in Romania points to large-scale pottery production”, septembrie 2026, https://archaeologymag.com/2026/09/massive-6000-year-old-kiln-in-romania/
- Anthropology.net, „Largest Cucuteni-Trypillia Kiln Found in a 60-House Village”, septembrie 2026, https://www.anthropology.net/p/largest-cucuteni-trypillia-kiln-found
- La Brújula Verde, „Massive 6,000-Year-Old Kiln in Romania Ran Hot Enough to Melt Bronze Centuries Before Anyone Cast It”, 16 septembrie 2026, https://www.labrujulaverde.com/en/2026/09/massive-6000-year-old-kiln-in-romania-ran-hot-enough-to-melt-bronze-centuries-before-anyone-cast-it/
- Ziarul de Iași, „Descoperire majoră la Iași: o instalație uriașă, veche de aproximativ 6.000 de ani”, iunie 2025, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/descoperire-majora-la-iasi-o-instalatie-uriasa-veche-de-aproximativ-6000-de-ani-1767325.html
- Cuptorul este bicameral, cu tiraj vertical: camera inferioară, de 3,10 pe 2,40 metri, are patru canale de foc separate de trei suporturi masive de lut, peste care se afla un grătar din plăci de lut demontabile. Suprafața de lucru depășește 7 metri pătrați, față de 4,6-4,8 la Stolniceni I, recordul anterior al culturii, și față de 2-4 metri pătrați cât au de obicei cuptoarele cucuteniene. Camera de ardere este estimată la circa 12 metri cubi, iar înălțimea totală la 2,2-2,5 metri. Patru datări radiocarbon pe resturi faunistice dau intervale calibrate între 3963 și 3651 înainte de Hristos, în faza Cucuteni B1. Prospecțiunea magnetometrică din 2024 a cartografiat aproape 8 hectare din așezare și a identificat un șanț de incintă, circa 60 de case arse și cel puțin opt cuptoare.
- Nu se știe câte vase intrau într-o ardere, cât combustibil cerea o șarjă la această scară și nici dacă cele opt cuptoare din așezare au funcționat în același timp. Temperaturile sunt deduse din transformările suferite de lutul ars, nu măsurate, iar autorii le numesc indicatori calitativi. Nu s-a găsit până acum la Ursoaia nici un depozit de vase, nici o zonă de preparare a lutului care să permită identificarea sigură a unui atelier de olari.
Situl se află la Ursoaia, sat din comuna Românești, județul Iași, iar cercetarea aparține Institutului de Arheologie al Academiei Române, filiala Iași, și Platformei Arheoinvest a Universității Alexandru Ioan Cuza. Descoperirea se adaugă unei serii de rezultate românești recente despre tehnologia ceramicii cucuteniene, de la cuptorul cercetat pe Cetățuia de la Cucuteni până la arderile experimentale făcute la Băiceni și la Sultana. Este, deocamdată, cea mai bună dovadă din România pentru o producție de ceramică organizată dincolo de nivelul gospodăriei în mileniul IV înainte de Hristos.
