- 01Ceramica Cucuteni era modelată manual, prin tehnica colacilor de lut, iar din faza A-B apare și un suport rotativ lent, nu roata rapidă a olarului. Culorile nu sunt vopsele, ci minerale: hematit pentru roșu, calcit și lut de tip caolin pentru alb, minerale cu mangan, precum jacobsitul și piroxmangitul, pentru negru și brun. Vasele se ardeau în cuptoare cu două camere și tiraj vertical, la temperaturi pe care analizele de laborator le estimează mai prudent decât cifra de 1.000 de grade vehiculată în lucrările de popularizare.
Un vas cucutenian bine păstrat arată ca un obiect de galerie: pereți subțiri, formă echilibrată, spirale care curg fără întrerupere pe toată suprafața. În spatele acestui efect stau alegeri tehnice foarte concrete, de la felul în care se pregătea lutul până la temperatura din cuptor. Analizele de laborator din ultimele două decenii au început să le descifreze.
Lutul, nisipul și cioburile pisate
Prima decizie a olarului privea pasta. Argila curată crapă la uscare și la ardere, așa că trebuie amestecată cu un material care îi reduce contracția, numit degresant. Olarii cucutenieni foloseau cioburi pisate mărunt, adică ceramică veche reciclată, materie vegetală tocată și, ocazional, concreții calcaroase. Pentru vasele fine, pasta era cernută și frământată îndelung, ceea ce permitea pereți de câțiva milimetri.
Un studiu publicat în 2017 în Journal of the European Ceramic Society de o echipă de la Iași, din care au făcut parte Andrei Oancea, George Bodi și Valentin Nica, a analizat ceramică din faza Cucuteni A de la Hoisești-La Pod, în județul Iași, folosind difracție de raze X, spectroscopie în infraroșu și Raman și microscopie electronică cu analiză elementară. Astfel de metode identifică mineralele prezente în pastă și în stratul pictat, iar din prezența sau absența anumitor minerale se deduce cum a fost prelucrat și ars vasul.
Fără roata olarului
Ceramica Cucuteni este modelată manual. Tehnica de bază este cea a colacilor: olarul rulează sulurile de lut și le suprapune în spirală, apoi lipește și netește pereții. Nu există dovada roții rapide a olarului, invenție mult mai târzie, dar catalogul „Cucuteni. Magia ceramicii”, coordonat în 2009 de Lăcrămioara Stratulat și Senica Țurcanu, arată că din faza A-B apare folosirea unui suport rotativ lent, un disc sau o turnetă pe care vasul era învârtit în timpul lucrului, procedeu care se generalizează în faza B.
Diferența nu este de detaliu. Un suport rotativ lent ajută la simetrie și, mai ales, la trasarea benzilor pictate continue, pentru că olarul ține mâna fixă și rotește vasul. Formele obținute sunt foarte variate: străchini, castroane, cupe cu picior, pahare, amfore, vase de provizii înalte cât un copil, dar și piese de cult antropomorfe, zoomorfe și vasele numite binoclu, formate din două tuburi unite, fără fund, imposibil de folosit pentru ceva lichid.
Ce sunt, de fapt, roșul, albul și negrul
Cele trei culori ale ceramicii cucuteniene nu sunt vopsele, ci minerale măcinate și aplicate ca barbotină, adică un lut foarte fluid, care se leagă de vas în timpul arderii. Un studiu publicat în 2007 în revista Documenta Praehistorica de Bogdan Constantinescu, Roxana Bugoi, Emmanuel Pantos și Dragomir Popovici a analizat pigmenții de pe ceramică din valea Bistriței, de la Izvoare, Calu, Casăria și Ghelăiești.
Roșul este dat de hematit, oxid de fier, sub forma unui lut bogat în fier. Albul provine din calcit și din silicați de calciu, respectiv dintr-un lut deschis la culoare de tip caolin. Negrul și brunul sunt cele mai interesante: ele conțin jacobsit, un oxid mixt de fier și mangan, magnetit și piroxmangit, adică minerale cu mangan.
Detaliul care spune cel mai mult despre organizarea acestor comunități este proveniența manganului. Autorii îl leagă de zăcămintele de la Iacobeni, pe Bistrița, la aproximativ 150 de kilometri nord de siturile analizate. Cu alte cuvinte, pentru a obține negrul de pe un vas din județul Neamț, cineva a trebuit să aducă materia primă de la o distanță considerabilă, pe jos sau pe apă.
Focul: cuptoare cu două camere și temperaturi disputate
Arderea este momentul în care vasul devine ceramică. Cucutenienii nu ardeau în gropi simple, ci în cuptoare cu două camere și tiraj vertical: focul ardea în camera de jos, iar vasele stăteau în camera de sus, separate printr-un grătar de lut perforat. Un asemenea cuptor, cercetat pe Cetățuia de la Cucuteni și publicat în 2022 în Studia Antiqua et Archaeologica de Felix Adrian Tencariu și colaboratorii săi, măsura circa 1,50 metri pe axa nord-sud și 1,40 metri pe axa est-vest și aparținea fazei Cucuteni B. Particularitatea lui este că nu avea gura de foc în față, ci una alungită, practicată lateral. Prospecțiunile geofizice au dus în ultimii ani la identificarea mai multor instalații de acest tip.
Temperatura atinsă rămâne însă o întrebare deschisă, iar cifrele vehiculate diferă mult. Constantinescu și colaboratorii deduc din mineralele identificate că ceramica pictată evoluată a fost arsă la peste 600 de grade Celsius, în vreme ce o categorie mai rudimentară a rămas sub 400 de grade. Un studiu publicat în 2013 în Journal of Archaeological Science de Florica Matău, Valentin Nica, Vasile Cotiugă și Alexandru Stancu, care a combinat difracția de raze X cu măsurători magnetice, a separat ceramica analizată în trei grupe corespunzătoare unor temperaturi de ardere diferite. În literatura de popularizare circulă frecvent cifra de aproximativ 1.000 de grade, reluată și de catalogul din 2009. Cifra este posibilă pentru vârfurile de performanță, dar nu descrie întreaga producție, iar metodele de laborator dau rezultate mai prudente.
Stilurile, fază cu fază
Evoluția decorului este suficient de regulată încât arheologii datează un sit după cioburi. În faza A, corespunzătoare fazei Tripolie BI, domină pictura tricromă, cu alb, roșu și negru, spirale largi și acea teamă de spațiul gol pe care istoricii de artă o numesc horror vacui: suprafața vasului este acoperită integral.
În faza A-B, echivalentă cu Tripolie BII, negrul, de o nuanță ciocolatie, trece pe primul plan, meandrele câștigă teren, iar pe unele vase apare silueta umană schematizată. În faza B, corespunzătoare fazei Tripolie CI, compozițiile se simplifică: pictură neagră pe fond crem-gălbui, spirale mai rare, cercuri și tangente, iar spre final motive animaliere, păsări și patrupede stilizate.
Aceste scheme sunt instrumente de lucru, nu legi. Ele funcționează bine pe seriile mari de material și mult mai prost pe un ciob izolat, iar confruntarea lor cu datele radiocarbon a scos la iveală, în ultimii ani, neconcordanțe care încă se discută.
Despre înțelesul spiralei s-a scris enorm, de la simbolul apei și al soarelui până la calendare și la scriere. Ce se poate susține cu dovezi este mult mai modest: motivul este construit geometric, se repetă cu variații controlate pe mii de vase și circulă pe un teritoriu imens, ceea ce arată un limbaj vizual comun și transmis cu grijă. Ce anume însemna pentru cei care îl pictau nu avem cum să aflăm din ceramică singură.
Erau olari de meserie?
Întrebarea nu are încă un răspuns ferm. Argumentele pentru existența unor meșteri specializați sunt serioase: standardizarea formelor pe arii întinse, stăpânirea unui cuptor cu două camere, care cere experiență ca să nu spargă șarja, aducerea pigmenților de la mare distanță și calitatea constantă a pastei fine. Studiile de laborator vorbesc despre o producție avansată, cu selecție atentă a materiei prime.
Pe de altă parte, nimeni nu a găsit până acum un cartier de olari sau un depozit de producție care să dovedească un meșteșug practicat cu normă întreagă. Cuptoarele descoperite se află, de regulă, în interiorul așezărilor, la marginea lor. Cel mai prudent lucru care se poate spune este că vorbim despre oameni cu pricepere reală, poate câțiva într-o comunitate, nu despre un atelier în sensul modern.
Unde se păstrează
Cele mai bogate colecții se află la Complexul Muzeal Național Moldova din Iași, la Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni din Piatra-Neamț, la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui și la Muzeul Național de Istorie a Moldovei din Chișinău. O parte din materialul săpat de Hubert Schmidt la începutul secolului XX a ajuns în colecțiile de la Berlin. Catalogul „Cucuteni. Magia ceramicii”, apărut în 2009 la Iași, a reunit 127 de piese din aceste colecții și rămâne cea mai accesibilă introducere ilustrată în subiect.
Surse
- Bogdan Constantinescu, Roxana Bugoi, Emmanuel Pantos, Dragomir Popovici, „Phase and chemical composition analysis of pigments used in Cucuteni Neolithic painted ceramics”, Documenta Praehistorica, 2007, https://www.academia.edu/6257112/Phase_and_chemical_composition_analysis_of_pigments_used_in_Cucuteni_Neolithic_painted_ceramics
- Florica Matău, Valentin Nica, Petronel Postolache, Irina Ursachi, Vasile Cotiugă, Alexandru Stancu, „Physical study of the Cucuteni pottery technology”, Journal of Archaeological Science 40, 2013, https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S030544031200372X
- Andrei Oancea, George Bodi, Valentin Nica și colab., „Multi-analytical characterization of Cucuteni pottery”, Journal of the European Ceramic Society 37, 2017, https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0955221917305046
- Felix Adrian Tencariu și colab., „A Chalcolithic Pottery Kiln from the Cucuteni-Cetățuie Settlement (Iași County, Romania)”, Studia Antiqua et Archaeologica 28/2, 2022, https://www.academia.edu/93981098/A_Chalcolithic_Pottery_Kiln_from_the_Cucuteni_Cet%C4%83%C8%9Buie_Settlement_Ia%C8%99i_County_Romania
- Lăcrămioara Stratulat, Senica Țurcanu (coord.), „Cucuteni. Magia ceramicii”, catalog de expoziție, Iași, 2009, https://www.academia.edu/73816543/Cucuteni_Magia_ceramicii_Catalog
- Senica Țurcanu, „Cultura Cucuteni: prezentare istorică”, Complexul Muzeal Național Moldova Iași, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/15-26.pdf
- Pasta conținea cioburi pisate, materie vegetală și ocazional concreții calcaroase, iar pentru vasele fine era cernută și frământată îndelung. Analiza pigmenților de pe ceramica din valea Bistriței a identificat hematit pentru roșu, calcit și silicați de calciu pentru alb și jacobsit, magnetit și piroxmangit pentru negru și brun. Manganul folosit provine, potrivit acelorași autori, din zăcămintele de la Iacobeni, aflate la circa 150 de kilometri nord de siturile analizate. Cuptorul cercetat pe Cetățuia de la Cucuteni, din faza B, măsura aproximativ 1,50 pe 1,40 metri, avea două camere și o gură de foc alungită practicată lateral. Stilistic, faza A este dominată de pictura tricromă cu spirale, faza A-B de negru și meandre, iar faza B de pictură neagră pe fond crem-gălbui, cu motive animaliere spre final.
- Temperaturile de ardere rămân disputate: un studiu deduce peste 600 de grade pentru ceramica pictată evoluată și sub 400 pentru o categorie mai rudimentară, altul separă materialul în trei grupe de temperatură, în vreme ce cifra de aproximativ 1.000 de grade, frecvent citată, descrie cel mult vârfurile de performanță. Nu se știe dacă exista o categorie de olari cu normă întreagă, pentru că nu a fost descoperit niciun cartier de meșteri sau depozit de producție. Înțelesul motivelor pictate, în primul rând al spiralei, nu poate fi dedus din ceramică și rămâne în afara a ceea ce se poate demonstra.
Ceramica pictată Cucuteni este cel mai cunoscut produs al preistoriei de pe teritoriul României și a fost, timp de un secol, principalul instrument cu care arheologii au ordonat cronologic siturile din Moldova. Materia primă lega comunitățile între ele: manganul pentru negru venea din zona Iacobeni, pe Bistrița, iar sarea, argila și silexul circulau pe distanțe comparabile, ceea ce arată o rețea de schimburi bine rodată în spațiul est-carpatic cu mult înainte de orice formă de stat. Astăzi, cele mai mari colecții se află la Iași, la Piatra-Neamț și la Vaslui, iar piese săpate la începutul secolului XX se găsesc și în muzee din străinătate.
