Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Ziua în istorie

5 octombrie

Pe 5 octombrie, calendarul ortodox românesc îi cinstește pe Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu, sihaștri români canonizați relativ recent de Biserica Ortodoxă Română. Ziua nu aduce evenimente majore din istoria românilor în materialele disponibile, dar în lume ea marchează, printre altele, prăbușirea monarhiei portugheze și lansarea primului single al trupei Beatles.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfântul Cuvios Daniil de la Mănăstirea Turnu

Sihastru român, duhovnic la Schitul Turnu, lângă Mănăstirea Cozia · prima jumătate a sec. al XVII-lea
Tradiție, fără izvoare contemporane

Tradiția Bisericii spune că Daniil a intrat ca frate la Mănăstirea Cozia, în Țara Românească, unde a deprins viața monahală și a fost hirotonit preot pentru cunoașterea Scripturii și viața sa curată. Împreună cu ucenicul său Misail a plecat în pustnicie dincolo de vechiul turn roman de pe Cozia, unde și-au săpat chilii în stâncă și au ridicat o biserică de lemn, dând naștere Schitului Turnu. Daniil a devenit duhovnicul obștii de sihaștri din zonă, iar înainte de moarte l-a lăsat pe Misail povățuitor în locul său. Povestea lui e cunoscută aproape exclusiv din viața hagiografică scrisă de Biserică, fără documente contemporane care să-i ateste faptele; se știe totuși că moaștele celor doi au fost puse, în 1676, la temelia noii biserici de piatră ridicate de mitropolitul Varlaam al Țării Românești, fapt care arată o cinstire locală veche. Canonizarea oficială a venit abia în 2016.

Ce spun izvoarele: Viața e cunoscută mai ales din texte hagiografice bisericești; atestarea din 1676 privind moaștele e singurul reper istoric indirect.

Canonizare: Canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 25 februarie 2016, cu zi de prăznuire la 5 octombrie.

Sfântul Cuvios Misail de la Mănăstirea Turnu

Ucenicul și urmașul Cuviosului Daniil la Schitul Turnu · prima jumătate a sec. al XVII-lea
Tradiție, fără izvoare contemporane

Potrivit tradiției, Misail a venit la Daniil pentru spovedanie și i-a devenit ucenic duhovnicesc, urmându-l apoi în pustnicia de la Schitul Turnu, de lângă Mănăstirea Cozia. Când Daniil și-a simțit sfârșitul apropiat, l-a lăsat pe Misail povățuitor al obștii de sihaștri din zonă. Ca și în cazul lui Daniil, viața lui e cunoscută aproape numai din hagiografia bisericească, scrisă mult după evenimente, fără izvoare contemporane independente. Un indiciu istoric indirect este depunerea moaștelor celor doi la temelia bisericii de piatră ridicate în 1676 de mitropolitul Varlaam, semn al unei cinstiri locale mai vechi decât canonizarea oficială.

Ce spun izvoarele: Cunoscut mai ales din viața hagiografică comună cu a lui Daniil; fără documente independente din epocă.

Canonizare: Canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 25 februarie 2016, cu zi de prăznuire la 5 octombrie.

Sfânta Muceniță Haritina

Fecioară creștină, ucisă în timpul persecuției lui Dioclețian · cca. 303-311
Tradiție, fără izvoare contemporane

Sinaxarul relatează că Haritina, orfană, a fost crescută de un om bogat pe nume Claudie, într-o casă din Imperiul Roman aflată sub autoritatea guvernatorului Dometie, în vremea împăratului Dioclețian. În cadrul Marii Persecuții începute în 303, când legile imperiale cereau aducerea de sacrificii zeilor, ea a fost denunțată ca creștină care convertea localnici și predată autorităților. Potrivit textului bisericesc, a fost supusă unor chinuri, tunderea capului, arsuri cu cărbuni și fier înroșit, scoaterea unghiilor și a dinților, și în cele din urmă înecată în mare, murind în urma torturilor. Povestea, așa cum a fost transmisă de Sinaxar, este un text hagiografic scris mult după evenimente, fără documente contemporane care să confirme detaliile; ea e cinstită ca muceniță pentru refuzul de a renunța la credința creștină sub persecuție.

Ce spun izvoarele: Singurele izvoare sunt textele hagiografice bisericești (Sinaxarul și viața sfintei), scrise mult după perioada persecuțiilor romane.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfânta Muceniță Mamelta

Preoteasă păgână din Persia, convertită la creștinism și ucisă cu pietre
Tradiție, fără izvoare contemporane

Potrivit Sinaxarului, Mamelta era preoteasă a cultului zeiței Artemis în Persia și avea o soră creștină; după ce a văzut în vis un înger care i-a arătat tainele creștinilor, s-a botezat, sora ei devenindu-i nașă de botez. Localnicii păgâni, mânioși pe convertirea ei, au ucis-o cu pietre, aruncându-i trupul într-o groapă adâncă de unde creștinii au recuperat-o cu greu. Textul spune că episcopul locului a obținut apoi de la împăratul perșilor dărâmarea templului Artemidei și ridicarea unei biserici, unde au fost puse moaștele ei. Este o poveste cunoscută exclusiv din tradiția hagiografică bisericească, fără alte izvoare istorice independente, iar detaliile privind persecuția rămân imposibil de verificat.

Ce spun izvoarele: Cunoscută doar din textul hagiografic al Sinaxarului; nu există alte atestări istorice.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfântul Cuvios Damian, tămăduitorul de la Lavra Pecerska

Călugăr din Lavra Pecerska de la Kiev, ucenic al Sfântului Teodosie · sec. al XI-lea
Tradiție, fără izvoare contemporane

Damian a fost monah la Lavra Pecerska, marea mănăstire de la Kiev, în vremea Rusiei Kievene, având ca îndrumător duhovnicesc pe Sfântul Teodosie. Viața sa, așa cum o transmite tradiția Bisericii, îl descrie ca pe un călugăr ascetic, hrănindu-se numai cu pâine și apă, blând și ascultător, căruia i s-ar fi dat darul vindecării bolnavilor. Relatarea despre îngerul care i s-ar fi arătat pe patul de moarte, în chipul lui Teodosie, ține de genul hagiografic și nu poate fi verificată istoric. Este cinstit ca sfânt pentru viața ascetică și pentru faima de tămăduitor păstrată în tradiția mănăstirii.

Ce spun izvoarele: Cunoscut din tradiția hagiografică a Lavrei Pecerska; nu există documente contemporane independente.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfântul Evdochim Vatopedinul

Călugăr necunoscut, ale cărui moaște au fost descoperite la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos · sec. XIX (descoperirea moaștelor, 1841)
Tradiție, fără izvoare contemporane

Potrivit relatării păstrate la Mănăstirea Vatoped din Athos, în 1841, la restaurarea osuarului mănăstirii, lucrătorii au găsit osemintele unui călugăr aflat în poziție de rugăciune, ținând o icoană a Maicii Domnului. Neștiindu-i numele, călugării l-au numit Evdochim, „vrednic de cinste”, și i-au dus moaștele în biserică pe 5 octombrie 1840, cu priveghere. O tradiție orală l-ar identifica cu Sfântul Sava Vatopedinul, nebun pentru Hristos din secolul al XIV-lea, dar identitatea rămâne nesigură. Cinstirea lui se bazează exclusiv pe relatarea mănăstirii despre descoperirea moaștelor și pe minunile atribuite lor, fără altă documentare istorică despre viața sa.

Ce spun izvoarele: Identitatea sfântului nu e cunoscută istoric; singura sursă e relatarea mănăstirii Vatoped despre descoperirea moaștelor în 1841.

Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Ritmul anului · ce se făcea în această perioadă

Brumărel: sfârșitul culesului și pregătirea de iarnă

Luna octombrie este numită în calendarul popular românesc Brumărel, nume legat de faptul că în această perioadă începe să cadă bruma cea mică pe câmpuri și pe vii. Vine după Răpciune (septembrie), luna culesului viilor, și înainte de Brumar sau Brumar mare (noiembrie), când gerul și promoroaca se instalează mai temeinic. O zicală din Muntenia leagă cele două luni de trecerea timpului: „În luna răpciunii cad copiii pe tăciuni, / Iar în brumar cad și cei mari”, semn că frigul se înstăpânește tot mai mult odată cu înaintarea toamnei.

Este perioada în care satul românesc tradițional încheia muncile câmpului și ale viei, aduna ultimele roade și le pregătea pentru păstrare pe timpul iernii. Zilele se scurtează simțitor, iar nopțile se alungesc, lucru observat și în chiuiturile populare din Ardeal, care leagă venirea lunii brumarului de nopțile lungi ce nu mai lasă loc pentru altceva decât căldura vetrei. Este vremea rânduită și pentru retragerea dinspre câmp și munte spre gospodărie, în preajma sărbătorilor de toamnă care marchează în calendarul popular trecerea spre anotimpul rece.

În credința populară, Sfântul Dumitru (26 octombrie) e văzut ca stăpân al cailor iernii: atunci când acesta „aleargă împrejurul pământului”, frunzele cad, vine omătul și se instalează iarna, în oglindă cu Sfântul Gheorghe, care aduce primăvara. Astfel, luna Brumărel se așază simbolic între ultimele zile ale toamnei mănoase și pragul dinspre iarnă, resimțit prin scurtarea zilelor, brumele timpurii și grija gospodarilor pentru rezervele adunate.

Pentru ziua exactă n-am găsit un obicei documentat; textul descrie perioada din calendarul popular în care cade ziua.

Evenimente

Pe 5 octombrie, în istoria României

  1. 1455

    Petru Aron, domnul Moldovei, primește un ultimatum de la sultanul Mehmed al II-lea, cerându-i-se plata unui tribut de 2.000 de galbeni în trei luni.

  2. 1830

    A murit Dinicu Golescu, cărturar și memorialist român, autor al primelor impresii de călătorie în limba română.

  3. 1877

    S-a născut Ștefan Petică, poet român reprezentativ al simbolismului românesc.

  4. 1902

    S-a născut Zaharia Stancu, poet, prozator și ziarist român, autor al romanului „Desculț”.

  5. 1985

    A murit Adrian Fochi, folclorist, etnolog și cercetător român al culturii populare.

  6. 2000

    A murit Cătălin Hîldan, fotbalist român.

  7. 2001

    A murit Boris Ciornei, actor român.

  8. 2017

    A murit Dan Sergiu Hanganu, arhitect canadian de origine română.

  9. 2021

    Moțiunea de cenzură „Stop sărăciei, scumpirilor și penalilor! Jos Guvernul Cîțu!” este adoptată cu 281 de voturi, ducând la demiterea Guvernului Florin Cîțu.

Evenimente

Pe 5 octombrie, în lume

  1. 610

    Heraclius este încoronat la Constantinopol ca împărat bizantin, după ce l-a detronat pe Focas.

  2. 816

    Regele Ludovic cel Pios este încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papă.

  3. 1143

    Regele Alfonso al VII-lea al Leónului recunoaște Portugalia ca regat, prin Tratatul de la Zamora.

  4. 1789

    Revoluția Franceză: mii de pariziene mărșăluiesc spre Palatul Versailles, protestând față de prețul mare al pâinii.

  5. 1793

    În Franța este instituită era republicană, cu un calendar format din 12 luni de câte 30 de zile.

  6. 1864

    Orașul indian Calcutta este distrus aproape în întregime de un ciclon devastator, cu circa 60.000 de morți.

  7. 1905

    Wilbur Wright realizează cu avionul Wright Flyer III un zbor de peste 38,6 km în 39,5 minute, cel mai lung zbor al epocii.

  8. 1910

    Prin abdicarea regelui Manuel al II-lea, monarhia este abolită în Portugalia și este proclamată Prima Republică Portugheză.

  9. 1936

    Circa 200 de oameni pornesc marșul de la Jarrow spre Londra, cerând guvernului britanic reînființarea industriei în oraș.

  10. 1962

    Este lansat în Marea Britanie „Love Me Do”, single-ul de debut al trupei Beatles.

  11. 1962

    Are premiera în Marea Britanie „Dr. No”, primul film din seria James Bond, cu Sean Connery.

  12. 1969

    BBC One emite primul episod din „Monty Python's Flying Circus”.

  13. 1991

    Un avion Lockheed C-130 al forțelor aeriene indoneziene se prăbușește la Jakarta, ucigând 134 din cei 135 de pasageri.

  14. 1994

    Poliția elvețiană găsește trupurile a 48 de membri ai sectei Ordinul Templului Solar, morți într-o crimă-sinucidere colectivă.

  15. 1999

    Coliziunea de tren de la Ladbroke Grove, în vestul Londrei, ucide 31 de oameni și rănește 417.

  16. 2000

    Regimul lui Slobodan Milošević ia sfârșit în Iugoslavia prin demisia acestuia, în urma protestelor de la Belgrad.