Vikingii în America: anul 1021, data scoasă din lemnul de la L’Anse aux Meadows

Calendarele pun pe 9 octombrie sosirea lui Leif Erikson în America, în anul 1003. Sagele nordice nu dau însă nicio dată, iar ziua din calendar vine din cu totul altă poveste, americană și mult mai recentă. Singura cifră sigură a apărut în 2021, din inelele a trei butuci tăiați la L’Anse aux Meadows: anul 1021.

Ce s-a descoperit la L’Anse aux Meadows?

Situl se află la capătul nordic al peninsulei Great Northern, în insula Newfoundland, Canada, și a fost descoperit în 1960. Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, care l-a înscris în 1978, îl descrie drept rămășițele unei așezări nordice complete din secolul al XI-lea: opt clădiri cu schelet de lemn și pereți de turbă, dintre care trei locuințe, o fierărie și patru ateliere.

Din săpături au ieșit aproximativ 800 de obiecte de lemn, bronz, os și piatră, împreună cu dovezi de producere a fierului și de prelucrare a lemnului, poate pentru repararea corăbiilor. UNESCO îl numește singurul sit nordic cunoscut din America de Nord și cea mai veche dovadă a prezenței europene în Lumea Nouă. Proprietatea înscrisă acoperă 7.991 de hectare.

Cum s-a aflat anul exact, 1021?

Răspunsul vine de la o furtună venită din cer. În anul 993 după Hristos, un val de radiație cosmică a lăsat în inelele copacilor din toată lumea o creștere bruscă a carbonului 14, de aproximativ nouă la mie, echivalentă cu vreo 70 de ani radiocarbon. Fiind simultană pe tot globul, creșterea funcționează ca un reper absolut în timp.

Echipa condusă de Margot Kuitems, de la Universitatea din Groningen, a făcut 127 de măsurători de carbon 14 pe 83 de inele provenite din patru obiecte de lemn descoperite la L’Anse aux Meadows. Trei dintre ele, din arbori diferiți, păstrau marginea de sub coajă, ceea ce permite stabilirea anului exact al tăierii. Potrivirea curbelor a dat intervalul 1019-1024, cu o probabilitate de 95 la sută, iar cea mai bună potrivire, pentru toate trei, a fost anul 1021.

Pentru unul dintre cele trei lemne sezonul tăierii nu a putut fi stabilit, fiindcă obiectul fusese tratat cu un consolidant la conservare. Cele trei piese sunt înregistrate în studiu cu numere de inventar, 4A 59 E3-1, 4A 68 E2-2 și 4A 68 J4-6, iar faptul că provin din arbori diferiți întărește rezultatul: trei lemne tăiate independent unul de altul dau același an.

Două dintre obiecte păstrează și sezonul tăierii: primăvara pentru unul, vara sau toamna pentru celălalt. Lemnul este de brad, posibil brad balsamic, și de tip ienupăr sau tuia. Toate trei purtau tăieturi făcute cu unelte de metal, pe care cercetările mai vechi ale Parks Canada le leagă de nordici. Studiul a apărut în revista Nature, semnat de treisprezece autori.

Ce spun sursele scrise și ce nu spun

Despre Vinland avem două sage islandeze, puse pe hârtie secole după faptele povestite. Niciuna nu dă o dată calendaristică. Autorii studiului din Nature observă că cele două povestesc scenarii diferite: Saga groenlandezilor lasă să se înțeleagă vreo treisprezece ani între prima sosire și întoarcerea definitivă, Saga lui Erik cel Roșu cel puțin vreo trei.

Nici arheologia, nici textele nu susțin o așezare de lungă durată. Studiul spune limpede că amândouă categoriile de dovezi se potrivesc cu o ocupare foarte scurtă. Anul 1021 este un punct fix față de care pot fi judecate povestirile, nu confirmarea lor.

De unde vine data de 9 octombrie?

Nu din sage și nu din arheologie, ci din legislația americană. O rezoluție comună a Congresului Statelor Unite, legea publică 88-566, aprobată pe 2 septembrie 1964, l-a autorizat pe președinte să proclame 9 octombrie al fiecărui an drept Leif Erikson Day.

Data a fost aleasă pentru altceva. Proclamația prezidențială 8734, din 7 octombrie 2011, tipărită în culegerea de legi a Statelor Unite, amintește un grup de norvegieni care și-au încheiat propria călătorie pe 9 octombrie 1825, înghesuiți într-un velier prea mic numit Restauration. Este data unei emigrări norvegiene din secolul al XIX-lea, nu data vreunei corăbii nordice din secolul al XI-lea. Proclamația spune despre Leif Erikson doar că a navigat acum mai bine de un mileniu, că era fiu al Islandei și nepot al Norvegiei și că grupul său a debarcat în Canada de azi.

Mit și document: ce dovedește și ce nu dovedește anul 1021

Datarea este o izbândă tehnică, însă nu spune ce i se atribuie adesea. Anul 1021 este anul în care au fost tăiați copacii, nu anul sosirii nordicilor și nici anul plecării lor. Autorii o scriu explicit și adaugă că legătura dintre 1021 și ansamblul activității transatlantice rămâne o chestiune pentru cercetările viitoare.

Alte potriviri statistice, pentru anii 1019, 1020 și 1022, au trecut și ele testul de 95 la sută. Anul 1021 a fost preferat fiindcă se potrivește cel mai bine și fiindcă scăderea de după anul 993 cade în inelul numărul minus 29, adică în anul 992.

Mai trebuie spus și un lucru de bun-simț. Nordicii sunt primii europeni atestați arheologic în America de Nord, nu primii oameni de acolo. UNESCO alege cuvintele cu grijă și numește situl cea mai veche dovadă a prezenței europene în America de Nord. Meritul rămâne însă întreg: cu mijloacele secolului al XI-lea, adică nave de lemn, navigație la vedere și fără instrumente, oamenii aceia au trecut Atlanticul de Nord și au ridicat o fierărie la capătul lumii cunoscute.

Metoda are o urmare care trece dincolo de acest sit. O creștere a carbonului 14 înregistrată simultan în toată lumea preschimbă un an anume într-un reper absolut, iar lemnul care păstrează marginea de sub coajă poate fi legat de acel reper fără marja obișnuită a datării radiocarbon. Acolo unde se păstrează asemenea lemn, arheologia poate ajunge la an, nu la secol.

Ce rămâne neclar

Nu se știe cât au stat. Nu se știe nici din ce construcție anume provine fiecare dintre cele trei obiecte datate: studiul le pune pe hartă, dar nu o spune în text.

• Un al patrulea obiect de lemn a fost scos din calcul fiindcă acoperă doar nouă inele și nu păstrează semnalul din anul 993.
• Pentru unul dintre lemne taxonomia a rămas nesigură, fiindcă lemnul de compresie nu permite deosebirea limpede între ienupăr și tuia.
• Atribuirea nordică a obiectelor se sprijină pe analiza mai veche a urmelor de unelte și pe contextul de descoperire, stabilite de Parks Canada.