Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Ziua în istorie

2 octombrie

Pe 2 octombrie, calendarul ortodox îi pomenește pe Sfinții Ciprian și Iustina, mucenici din Antiohia, a căror poveste vorbește despre convertirea radicală a unui vrăjitor păgân la creștinism. Pentru istoria românească, ziua e legată de cea mai veche pisanie românească atestată documentar, cea de la biserica din Streisângeorgiu, Hunedoara, din 1409.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian

Fost vrăjitor păgân devenit episcop creștin, martirizat alături de Iustina · sec. III (cca. 250)
Tradiție, fără izvoare contemporane

Potrivit tradiției păstrate de Sinaxar și de viața sa, Ciprian s-a născut într-o familie păgână, cu origini din Cartagina, dar a activat în Antiohia Siriei (azi Antakya, Turcia), în vremea împăratului roman Decius, care a lansat în anul 250 una dintre primele persecuții sistematice împotriva creștinilor din tot imperiul. Textul hagiografic îl prezintă ca pe un practicant al cultelor păgâne și al magiei, format în diverse centre religioase ale lumii antice, muntele Olimpului, Egiptul, Caldeea, înainte de a deveni un vrăjitor respectat în oraș. Sinaxarul povestește că a fost angajat de un tânăr numit Aglaid pentru a o determina prin farmece pe creștina Iustina să renunțe la castitatea ei, dar toate încercările au eșuat, iar Ciprian, impresionat de rezistența ei prin rugăciune, și-a ars cărțile de magie și a cerut botezul. Tradiția spune că a fost făcut ulterior episcop și că, împreună cu Iustina, a fost arestat de autoritățile din Damasc, torturat prin zdrobirea coastelor și trimis la Nicomidia (azi İzmit, Turcia), unde amândoi au fost decapitați. E de reținut că povestea combină elemente greu de verificat istoric: Biserica Romano-Catolică a eliminat în 1969 această sărbătoare din calendarul ei oficial, invocând lipsa unor informații istorice sigure despre existența celor doi, posibil confundați parțial cu Ciprian de Cartagina, martirizat cu adevărat în anul 258 și comemorat separat, pe 14 septembrie. Ceea ce rămâne cert este că figura lui Ciprian este cinstită de secole ca simbol al convertirii de la practicile oculte la creștinism și la martiriu.

Ce spun izvoarele: Singurele surse sunt texte hagiografice bizantine târzii; existența istorică a personajului nu e confirmată independent, iar Biserica Catolică i-a scos cultul din calendarul oficial în 1969.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfânta Muceniță Iustina

Fecioară creștină din Antiohia, martirizată alături de episcopul Ciprian · sec. III (cca. 250)
Tradiție, fără izvoare contemporane

Potrivit vieții sale, așa cum o păstrează tradiția Bisericii, Iustina s-a născut la Antiohia Siriei, într-o familie păgână, fiica lui Edesie, slujitor idolesc, și a Cleodoniei, în timpul domniei împăratului Decius, la mijlocul secolului al III-lea. Textul spune că a auzit întâmplător predica unui diacon creștin, Prailie, s-a convertit și i-a adus la credință și pe părinți, fiind botezată de episcopul Optat al Antiohiei. Hagiografia povestește că a respins insistent avansurile unui tânăr păgân, Aglaid, care a apelat la vrăjitorul Ciprian pentru a o subjuga prin farmece, fără succes, episodul care, în tradiție, duce la convertirea lui Ciprian însuși. Este cinstită ca muceniță pentru că, potrivit acelorași surse, a fost arestată alături de Ciprian, torturată și decapitată la Nicomidia. Ca și în cazul lui Ciprian, existența ei istorică nu poate fi confirmată independent de textele hagiografice, iar sărbătoarea comună a fost considerată insuficient documentată istoric de către Biserica Romano-Catolică.

Ce spun izvoarele: Cunoscută exclusiv din texte hagiografice legate de povestea lui Ciprian; nu există surse istorice independente.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfinții Mucenici David și Constantin, prinți ai Georgiei

Prinți frați ai regiunii Argveti (Georgia), uciși de invadatori arabi · sec. VIII (m. 740)
Parțial documentat

David și Constantin au fost, potrivit tradiției georgiene, prinți ai regiunii Argveti din Georgia medievală timpurie, crescuți în credința ortodoxă și cunoscuți ca și conducători militari. Contextul istoric este cel al expansiunii arabe în Caucaz din secolul al VIII-lea: sursele îi plasează în fruntea apărării Georgiei împotriva unei invazii musulmane conduse de un comandant numit Murvan-Abdula-Kasim, poreclit „cel surd”, ceea ce corespunde perioadei campaniilor arabe din regiune de la mijlocul anilor 730. Fiind luați prizonieri, cei doi frați au refuzat, potrivit tradiției, să treacă la islam în ciuda promisiunilor și a presiunilor, motiv pentru care ar fi fost torturați și înecați în râul Rioni, în anul 740. Legenda spune că trupurile lor au fost recuperate de creștini datorită unor stâlpi de lumină vizibili deasupra apei și înmormântate într-o peșteră lângă Kutaisi. În secolul al XII-lea, regele Bagrat al Georgiei ar fi găsit moaștele intacte, ctitorind pe acel loc Mănăstirea Motsameta. Spre deosebire de sfinții din Antiohia, conflictul cu invadatorii arabi din Georgia acelor ani are un fundal istoric mai bine atestat, chiar dacă detaliile concrete ale martiriului rămân cunoscute mai ales din tradiția bisericească.

Ce spun izvoarele: Contextul invaziei arabe în Georgia din secolul al VIII-lea e atestat istoric; viața și martiriul celor doi prinți sunt cunoscute mai ales din tradiția bisericii georgiene.

Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Teofil

Monah bizantin, mărturisitor împotriva politicii iconoclaste a lui Leon Isaurul · sec. VIII
Tradiție, fără izvoare contemporane

Teofil a fost, potrivit Sinaxarului, un monah care a trăit în Imperiul Bizantin în timpul domniei lui Leon al III-lea Isaurul (717-741), împăratul care a inițiat oficial politica iconoclastă, interzicând cinstirea icoanelor și declanșând decenii de conflict religios în imperiu. Tradiția spune că Teofil l-a confruntat direct pe împărat, acuzându-l de erezie și numindu-l „înaintemergător al lui Antihrist” pentru atitudinea sa față de icoane. Ca urmare, ar fi fost bătut, întemnițat și lăsat să sufere de foame, apoi exilat departe de capitală, unde ar fi murit fără să renunțe la convingerile sale. Este cinstit ca „mărturisitor”, titlu dat în tradiția ortodoxă celor care au suferit pentru credință fără a fi neapărat uciși, pentru rezistența față de politica religioasă impusă de stat. Contextul politic al persecuției iconoclaste sub Leon Isaurul este bine documentat istoric la nivel general, dar biografia concretă a lui Teofil e cunoscută exclusiv din texte hagiografice ulterioare, fără alte surse independente.

Ce spun izvoarele: Contextul politic al iconoclasmului bizantin e documentat istoric; biografia lui Teofil provine exclusiv din texte hagiografice.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Ritmul anului · ce se făcea în această perioadă

Brumărel: primele brume și culesul porumbului

Octombrie era numit de țăranul român „brumărel”, spune Simion Florea Marian, pentru că în această lună încep să cadă brumele cele mici, deosebite de bruma mare a lui „brumar” (noiembrie). O zicală din Muntenia lega grija de frig chiar de vremea aceasta, avertizând că apropierea sezonului rece aduce primejdii pentru cei mici și pentru cei bătrâni deopotrivă, semn al trecerii spre anotimpul aspru.

Era vremea marilor clăci de cules și curățat porumbul. Tudor Pamfile descrie cum cotolanii erau rupți de pe câmp cu ajutorul unei târne de nuiele și cărați acasă în grămezi, iar curățatul se făcea adesea în claca satului, cu lăutari sau fără, unde tinerii se strângeau seara pentru poveștile bătrânilor și pentru joc, uneori până spre ziuă. Când vremea se strica devreme și dădeau geruri, culesul „cu totul”, adică al știuleților netăiați de pe tulpină, se făcea în grabă, sub adăpost.

În preajma acestei perioade, gospodarii aveau ca repere marile sărbători de toamnă: Vinerea Mare, adică ziua Cuvioasei Paraschiva, la 14 octombrie, și Sfântul Dumitru, la 26 octombrie. Credința populară, notată de Elena Niculiță-Voronca, lega aceste praguri de călătoria pe cer a celor doi sfinți călare: Sfântul Gheorghe aducea vara, făcând iarba să înverzească, iar Sfântul Dumitru, alergând în jurul pământului cu calul său, aducea frunzele căzute, omătul și iarna.

Pentru ziua exactă n-am găsit un obicei documentat; textul descrie perioada din calendarul popular în care cade ziua.

Evenimente

Pe 2 octombrie, în istoria României

  1. 1409

    Este atestată cea mai veche pisanie românească păstrată, cea de la biserica din Streisângeorgiu, județul Hunedoara.

  2. 1569

    Domnitorul Bogdan Lăpușneanu al Moldovei depune omagiu regelui polon Sigismund al II-lea August.

  3. 1873

    S-a născut Henri Cihoski, general al armatei române în Primul Război Mondial, implicat ulterior în Afacerea Škoda.

  4. 1875

    A murit Petrache Poenaru, pedagog, inventator, inginer și matematician român.

  5. 1920

    S-a născut Ștefan Kovacs, fotbalist și antrenor român.

  6. 1935

    S-a născut Paul Goma, scriitor român, refugiat politic la Paris și lider al Mișcării pentru drepturile omului din 1977 în România.

  7. 1938

    A murit Alexandru Averescu, mareșal al României și comandant al Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.

  8. 1940

    S-a născut Gheorghe Gruia, handbalist român.

  9. 1966

    În România se publică decretul Consiliului de Stat pentru întreruperea sarcinii, semnat de Chivu Stoica.

  10. 1978

    A murit Ștefan Odobleja, medic român.

  11. 1985

    S-a născut Ciprian Marica, fotbalist român.

Evenimente

Pe 2 octombrie, în lume

  1. 1187

    Saladin cucerește Ierusalimul, punând capăt stăpânirii creștine de 88 de ani asupra orașului.

  2. 1552

    Trupele lui Ivan cel Groaznic ocupă orașul Kazan, ars din temelii după un puternic asediu.

  3. 1752

    Calendarul gregorian este introdus în Anglia și în coloniile ei.

  4. 1780

    Ofițerul britanic John André este spânzurat ca spion de Armata Continentală americană.

  5. 1789

    Declarația drepturilor (Bill of Rights) este trimisă statelor americane spre ratificare.

  6. 1835

    Are loc bătălia de la Gonzales, prima confruntare armată a Revoluției Texane.

  7. 1919

    Președintele american Woodrow Wilson suferă un atac cerebral care îl lasă parțial paralizat.

  8. 1925

    Josephine Baker debutează la Paris, la Théâtre des Champs-Élysées, cu un spectacol de dans.

  9. 1928

    Este fondată prelatura Opus Dei.

  10. 1941

    Wehrmachtul declanșează Operațiunea Taifun, ofensiva totală asupra Moscovei.

  11. 1944

    Trupele germane pun capăt Insurecției de la Varșovia.

  12. 1954

    Conferința de la Londra decide reînarmarea Republicii Federale Germania și aderarea ei la NATO.

  13. 1955

    Calculatorul ENIAC este oprit definitiv.

  14. 1958

    Guineea își obține independența față de Franța, primul ei președinte fiind Sékou Touré.

  15. 1967

    Thurgood Marshall devine primul judecător afro-american al Curții Supreme a Statelor Unite.

  16. 1980

    Larry Holmes își apără titlul mondial la categoria grea, învingându-l prin KO tehnic pe Muhammad Ali.

  17. 1984

    Trei cosmonauți sovietici revin pe Pământ după 237 de zile petrecute la bordul stației Saliut 7.

  18. 2006

    Un atacator ucide cinci fetițe într-o școală amish din Nickel Mines, Pennsylvania, apoi se sinucide.

  19. 2009

    Irlandezii votează prin referendum ratificarea Tratatului de la Lisabona.

  20. 2018

    Jurnalistul Jamal Khashoggi este asasinat în consulatul saudit din Istanbul.