Sari la conținut
HISTORIX.RO
Ziua în istorie

20 septembrie

Pe 20 septembrie, calendarul ortodox îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic Eustatie, general roman convertit la creștinism și martirizat alături de soția și fiii săi sub împăratul Hadrian. În istoria românilor, ziua este legată de prima mențiune documentară a cetății Bucureștilor, într-un hrisov emis de Vlad Țepeș în 1459.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist

General roman din vremea împăratului Traian, convertit la creștinism și martirizat împreună cu familia sa sub Hadrian · sec. I-II d.Hr. (cca. 100-118)
Tradiție, fără izvoare contemporane

Eustatie, cunoscut inițial ca Placidus, a fost un ofițer de rang înalt al armatei romane, activ la Roma în vremea împăratului Traian (98-117). Sinaxarul și viața sa, texte hagiografice scrise la mult timp după evenimente, povestesc că, fiind păgân dar milostiv cu săracii, a avut o vedenie a crucii lui Hristos în timpul unei vânători și s-a convertit la creștinism împreună cu soția și cei doi fii ai săi. Aceeași tradiție spune că a trecut prin pierderea averii, exil și separarea de familie, fiind apoi rechemat să conducă armata romană împotriva unei invazii, și reunit cu ai săi. Potrivit sinaxarului, sub împăratul Hadrian, Eustatie a refuzat să aducă jertfă zeilor romani pentru victoriile obținute, motivând că acestea se datorează lui Hristos, refuz socotit o încălcare a cultului oficial al statului roman; pentru aceasta a fost condamnat la moarte împreună cu familia, în jurul anului 118. Episodul vânătorii și al vedeniei cu crucea are un caracter legendar, tipic hagiografiei creștine timpurii, și nu poate fi verificat istoric; ce rămâne atestat este doar cadrul cronologic general (Traian, Hadrian) și cultul creștin timpuriu dedicat unor asemenea mucenici.

Ce spun izvoarele: Povestea sa este cunoscută exclusiv din texte hagiografice creștine, scrise mult după evenimente; nu există documente romane contemporane care să confirme viața lui Placidus/Eustatie.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfântul Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul

Călugăr cretan de la Athos, nou-mucenic ucis la Constantinopol pentru revenirea sa la creștinism · execuția: 1804
Parțial documentat

Ilarion, pe numele de mirean Ioan, s-a născut în Heraklion, în insula Creta, aflată sub stăpânire otomană, într-o familie creștină evlavioasă. Trimis la Constantinopol (azi Istanbul, Turcia) pentru educație, a fost lăsat în grija unui negustor, iar potrivit vieții sale, într-un moment de disperare financiară a fost convins de un demnitar otoman să se convertească la islam. Cuprins de remușcare, a fugit, a petrecut o vreme în Crimeea, apoi s-a retras la Muntele Athos, unde a devenit călugăr sub numele de Ilarion, la schitul Sfânta Ana. Dorind să mărturisească public revenirea la creștinism, s-a întors la Constantinopol și a călcat în picioare, dinaintea autorităților, turbanul demnitarului care îl determinase să se lepede de credință; pentru acest gest public a fost torturat și executat prin sabie, la Constantinopol, în anul 1804. Biserica îl cinstește ca noumucenic pentru mărturisirea publică a credinței creștine cu prețul vieții, într-un context de presiune asupra creștinilor din Imperiul Otoman; biografia lui este cunoscută mai ales din Sinaxarul athonit, scris la câteva decenii după moartea sa.

Ce spun izvoarele: Execuția din 1804 se situează într-o epocă bine documentată istoric, dar biografia sa e cunoscută mai ales dintr-un sinaxar athonit scris ulterior, de tip hagiografic.

Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.

✝) Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos)

Zi liturgică mobilă din calendarul ortodox, rânduită la o săptămână după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, cu temă evanghelică despre luarea crucii și urmarea lui Hristos
Tradiție, fără izvoare contemporane

Este o duminică din calendarul liturgic ortodox, stabilită imediat după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), și nu pomenirea unei persoane istorice. Conținutul ei este catehetic, axat pe un text evanghelic despre chemarea creștinului de a-și „lua crucea” și a-L urma pe Hristos. Materialul disponibil despre ea provine dintr-o pagină generală de pe doxologia.ro, care nu detaliază separat această duminică față de alte teme ale vieții Bisericii.

Ce spun izvoarele: Este o zi liturgică cu temă biblică, tratată doar de surse bisericești, nu un eveniment sau o persoană istorică verificabilă prin alte tipuri de surse.

Canonizare: Nu este cazul: este o zi din calendarul liturgic, nu o persoană canonizată.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Ritmul anului · ce se făcea în această perioadă

Răpciune: luna vinului, culesul viei și încuierea pământului de Ziua Crucii

Septembrie este numit în calendarul popular românesc Răpciune sau Răpciuni, dar și vinimeri și vinițăl, adică „luna vinului”, semn că vremea de căpătâi a lunii era culesul viei și limpezirea mustului. O zicală din Muntenia leagă începutul frigului de această perioadă: „În luna răpciun / cad copiii pe tăciun”, arătând trecerea către zilele mai scurte și mai reci, când vatra casei redevine locul de adunare al familiei.

În preajma acestei luni cade Ziua Crucii (14 septembrie), socotită de sătenii din Bucovina un reper de graniță al anului agrar: se credea că, dacă în martie, de Alexii, se „descuie” pământul și dă drumul jivinelor și gânganiilor la suprafață, în Ziua Crucii pământul se „încuie” din nou, semn că vietățile mărunte se retrag pentru vreme rea și că vara ajunge la capăt. Astfel de credințe marcau simbolic trecerea de la munca de câmp a verii la treburile toamnei.

În gospodărie, aceasta era vremea strângerii holdelor rămase pe câmp, a culesului porumbului și a treieratului, munci descrise pe larg în tratatele despre agricultura tradițională a satului românesc. Alături de culesul viei, aceste lucrări încheiau anul agricol de vară și pregăteau gospodăria pentru sezonul rece, într-un ritm dictat, ca peste tot în calendarul popular, de sărbătorile-reper care jalonau munca și odihna.

Pentru ziua exactă n-am găsit un obicei documentat; textul descrie perioada din calendarul popular în care cade ziua.

Evenimente

Pe 20 septembrie, în istoria României

  1. 1347

    Are loc prima atestare documentară a orașului Baia Mare, printr-un act emis de cancelaria regelui Ludovic I al Ungariei.

  2. 1459

    Prima mențiune documentară a cetății Bucureștilor, într-un hrisov al lui Vlad Țepeș redactat în slavonă, limba de cancelarie a Țării Românești.

  3. 1702

    Este inaugurat Palatul de la Mogoșoaia, potrivit pisaniei din foișorul de pe latura de răsărit a palatului.

  4. 1866

    S-a născut George Coșbuc, poet român.

  5. 1896

    S-a născut Scarlat Callimachi, poet, dramaturg și ziarist român, descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi.

  6. 1913

    A avut loc primul meci oficial de rugby din România.

  7. 1920

    A murit Teodor Teodorescu, compozitor român.

  8. 1940

    Începe procesul de evacuare a populației din Cadrilaterul cedat Bulgariei, în urma tratatului din 7 septembrie 1940.

  9. 1968

    Este inaugurată Uzina de la Pitești, prima uzină de autoturisme din România.

  10. 1972

    S-a născut Victor Ponta, politician român, prim-ministru al României.

  11. 1974

    Este inaugurat oficial drumul național Transfăgărășan, la altitudinea de 2.040 m.

  12. 1982

    Are loc zborul inaugural al primului avion de pasageri produs în România, ROMBAC 1-11.

Evenimente

Pe 20 septembrie, în lume

  1. 1066

    La bătălia de la Fulford, Harald Hardrada îi învinge pe conții Morcar și Edwin, în drum spre invadarea Angliei.

  2. 1187

    Sultanul Saladin începe asediul Ierusalimului, care va duce la căderea Regatului Ierusalimului și va declanșa a treia cruciadă.

  3. 1378

    Cardinalul Robert de Geneva este ales Papa Clement al VII-lea, marcând începutul Marii Schisme papale.

  4. 1519

    Navigatorul Ferdinand Magellan pornește din Sanlúcar de Barrameda în expediția care va duce la prima circumnavigație a globului.

  5. 1697

    Este semnat primul dintre tratatele Păcii de la Ryswick, încheind Războiul celor Nouă Ani.

  6. 1792

    Bătălia de la Valmy: armata franceză înfrânge armata prusacă, deschizând calea proclamării Republicii Franceze.

  7. 1854

    Războiul Crimeii: trupele franco-britanice obțin victoria în bătălia de la Alma.

  8. 1863

    Bătălia de la Chickamauga, din Războiul Civil American, se încheie cu o victorie confederată.

  9. 1870

    Trupele Regatului Italiei ocupă Roma, punând capăt puterii temporale a papei și încheind unificarea Italiei.

  10. 1880

    Orașul Buenos Aires este declarat capitala Republicii Argentina.

  11. 1904

    Frații Wright reușesc primele viraje controlate în zbor, pe un circuit de 1,5 km.

  12. 1932

    Mahatma Gandhi începe o grevă a foamei în închisoarea Poona, din India.

  13. 1946

    Are loc prima ediție a Festivalului de Film de la Cannes, amânată șapte ani din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.

  14. 1954

    Harlan Herrick realizează primul program executat în limbajul de programare Fortran.

  15. 1979

    O lovitură de stat împotriva împăratului Bokassa I duce la abolirea Imperiului Centrafrican și restaurarea Republicii Centrafricane.

  16. 1980

    Începe războiul dintre Irak și Iran, care se va încheia în 1988, după ce a provocat peste un milion de morți.

  17. 1988

    Margaret Thatcher susține la Bruges un discurs de referință împotriva federalizării Comunității Economice Europene.

  18. 2019

    Aproximativ patru milioane de oameni, mai ales studenți, demonstrează în întreaga lume pentru combaterea schimbărilor climatice.