Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist
Tradiție, fără izvoare contemporaneEustatie, cunoscut inițial ca Placidus, a fost un ofițer de rang înalt al armatei romane, activ la Roma în vremea împăratului Traian (98-117). Sinaxarul și viața sa, texte hagiografice scrise la mult timp după evenimente, povestesc că, fiind păgân dar milostiv cu săracii, a avut o vedenie a crucii lui Hristos în timpul unei vânători și s-a convertit la creștinism împreună cu soția și cei doi fii ai săi. Aceeași tradiție spune că a trecut prin pierderea averii, exil și separarea de familie, fiind apoi rechemat să conducă armata romană împotriva unei invazii, și reunit cu ai săi. Potrivit sinaxarului, sub împăratul Hadrian, Eustatie a refuzat să aducă jertfă zeilor romani pentru victoriile obținute, motivând că acestea se datorează lui Hristos, refuz socotit o încălcare a cultului oficial al statului roman; pentru aceasta a fost condamnat la moarte împreună cu familia, în jurul anului 118. Episodul vânătorii și al vedeniei cu crucea are un caracter legendar, tipic hagiografiei creștine timpurii, și nu poate fi verificat istoric; ce rămâne atestat este doar cadrul cronologic general (Traian, Hadrian) și cultul creștin timpuriu dedicat unor asemenea mucenici.
Ce spun izvoarele: Povestea sa este cunoscută exclusiv din texte hagiografice creștine, scrise mult după evenimente; nu există documente romane contemporane care să confirme viața lui Placidus/Eustatie.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Mare Mucenic Eustatie și a soției sale, Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
- Date disponibileSfântul Eustațiu ↗
- Date disponibileSaint Eustace ↗
Sfântul Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul
Parțial documentatIlarion, pe numele de mirean Ioan, s-a născut în Heraklion, în insula Creta, aflată sub stăpânire otomană, într-o familie creștină evlavioasă. Trimis la Constantinopol (azi Istanbul, Turcia) pentru educație, a fost lăsat în grija unui negustor, iar potrivit vieții sale, într-un moment de disperare financiară a fost convins de un demnitar otoman să se convertească la islam. Cuprins de remușcare, a fugit, a petrecut o vreme în Crimeea, apoi s-a retras la Muntele Athos, unde a devenit călugăr sub numele de Ilarion, la schitul Sfânta Ana. Dorind să mărturisească public revenirea la creștinism, s-a întors la Constantinopol și a călcat în picioare, dinaintea autorităților, turbanul demnitarului care îl determinase să se lepede de credință; pentru acest gest public a fost torturat și executat prin sabie, la Constantinopol, în anul 1804. Biserica îl cinstește ca noumucenic pentru mărturisirea publică a credinței creștine cu prețul vieții, într-un context de presiune asupra creștinilor din Imperiul Otoman; biografia lui este cunoscută mai ales din Sinaxarul athonit, scris la câteva decenii după moartea sa.
Ce spun izvoarele: Execuția din 1804 se situează într-o epocă bine documentată istoric, dar biografia sa e cunoscută mai ales dintr-un sinaxar athonit scris ulterior, de tip hagiografic.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăSfântul Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
✝) Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos)
Tradiție, fără izvoare contemporaneEste o duminică din calendarul liturgic ortodox, stabilită imediat după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), și nu pomenirea unei persoane istorice. Conținutul ei este catehetic, axat pe un text evanghelic despre chemarea creștinului de a-și „lua crucea” și a-L urma pe Hristos. Materialul disponibil despre ea provine dintr-o pagină generală de pe doxologia.ro, care nu detaliază separat această duminică față de alte teme ale vieții Bisericii.
Ce spun izvoarele: Este o zi liturgică cu temă biblică, tratată doar de surse bisericești, nu un eveniment sau o persoană istorică verificabilă prin alte tipuri de surse.
Canonizare: Nu este cazul: este o zi din calendarul liturgic, nu o persoană canonizată.
Tradițiile zilei
Răpciune: luna vinului, culesul viei și încuierea pământului de Ziua Crucii
Septembrie este numit în calendarul popular românesc Răpciune sau Răpciuni, dar și vinimeri și vinițăl, adică „luna vinului”, semn că vremea de căpătâi a lunii era culesul viei și limpezirea mustului. O zicală din Muntenia leagă începutul frigului de această perioadă: „În luna răpciun / cad copiii pe tăciun”, arătând trecerea către zilele mai scurte și mai reci, când vatra casei redevine locul de adunare al familiei.
În preajma acestei luni cade Ziua Crucii (14 septembrie), socotită de sătenii din Bucovina un reper de graniță al anului agrar: se credea că, dacă în martie, de Alexii, se „descuie” pământul și dă drumul jivinelor și gânganiilor la suprafață, în Ziua Crucii pământul se „încuie” din nou, semn că vietățile mărunte se retrag pentru vreme rea și că vara ajunge la capăt. Astfel de credințe marcau simbolic trecerea de la munca de câmp a verii la treburile toamnei.
În gospodărie, aceasta era vremea strângerii holdelor rămase pe câmp, a culesului porumbului și a treieratului, munci descrise pe larg în tratatele despre agricultura tradițională a satului românesc. Alături de culesul viei, aceste lucrări încheiau anul agricol de vară și pregăteau gospodăria pentru sezonul rece, într-un ritm dictat, ca peste tot în calendarul popular, de sărbătorile-reper care jalonau munca și odihna.
Pentru ziua exactă n-am găsit un obicei documentat; textul descrie perioada din calendarul popular în care cade ziua.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, 1898 ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. II, 1899 ↗
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Agricultura la români, 1913 ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 20 septembrie, în istoria României
-
1347
Are loc prima atestare documentară a orașului Baia Mare, printr-un act emis de cancelaria regelui Ludovic I al Ungariei. Citește →
-
1459
Prima mențiune documentară a cetății Bucureștilor, într-un hrisov al lui Vlad Țepeș redactat în slavonă, limba de cancelarie a Țării Românești. Citește →
-
1702
Este inaugurat Palatul de la Mogoșoaia, potrivit pisaniei din foișorul de pe latura de răsărit a palatului. Citește →
-
1866
S-a născut George Coșbuc, poet român.
-
1896
S-a născut Scarlat Callimachi, poet, dramaturg și ziarist român, descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi.
-
1913
A avut loc primul meci oficial de rugby din România.
-
1920
A murit Teodor Teodorescu, compozitor român.
-
1940
Începe procesul de evacuare a populației din Cadrilaterul cedat Bulgariei, în urma tratatului din 7 septembrie 1940.
-
1968
Este inaugurată Uzina de la Pitești, prima uzină de autoturisme din România.
-
1972
S-a născut Victor Ponta, politician român, prim-ministru al României.
-
1974
Este inaugurat oficial drumul național Transfăgărășan, la altitudinea de 2.040 m. Citește →
-
1982
Are loc zborul inaugural al primului avion de pasageri produs în România, ROMBAC 1-11.
Pe 20 septembrie, în lume
-
1066
La bătălia de la Fulford, Harald Hardrada îi învinge pe conții Morcar și Edwin, în drum spre invadarea Angliei.
-
1187
Sultanul Saladin începe asediul Ierusalimului, care va duce la căderea Regatului Ierusalimului și va declanșa a treia cruciadă.
-
1378
Cardinalul Robert de Geneva este ales Papa Clement al VII-lea, marcând începutul Marii Schisme papale.
-
1519
Navigatorul Ferdinand Magellan pornește din Sanlúcar de Barrameda în expediția care va duce la prima circumnavigație a globului. Citește →
-
1697
Este semnat primul dintre tratatele Păcii de la Ryswick, încheind Războiul celor Nouă Ani.
-
1792
Bătălia de la Valmy: armata franceză înfrânge armata prusacă, deschizând calea proclamării Republicii Franceze.
-
1854
Războiul Crimeii: trupele franco-britanice obțin victoria în bătălia de la Alma.
-
1863
Bătălia de la Chickamauga, din Războiul Civil American, se încheie cu o victorie confederată.
-
1870
Trupele Regatului Italiei ocupă Roma, punând capăt puterii temporale a papei și încheind unificarea Italiei.
-
1880
Orașul Buenos Aires este declarat capitala Republicii Argentina.
-
1904
Frații Wright reușesc primele viraje controlate în zbor, pe un circuit de 1,5 km.
-
1932
Mahatma Gandhi începe o grevă a foamei în închisoarea Poona, din India.
-
1946
Are loc prima ediție a Festivalului de Film de la Cannes, amânată șapte ani din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.
-
1954
Harlan Herrick realizează primul program executat în limbajul de programare Fortran.
-
1979
O lovitură de stat împotriva împăratului Bokassa I duce la abolirea Imperiului Centrafrican și restaurarea Republicii Centrafricane.
-
1980
Începe războiul dintre Irak și Iran, care se va încheia în 1988, după ce a provocat peste un milion de morți.
-
1988
Margaret Thatcher susține la Bruges un discurs de referință împotriva federalizării Comunității Economice Europene.
-
2019
Aproximativ patru milioane de oameni, mai ales studenți, demonstrează în întreaga lume pentru combaterea schimbărilor climatice.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.